V-aș putea vorbi mult și bine despre măști. Despre cum unii nu sunt ce par. Sau despre cum nu-i văd eu așa cum ar trebui. Dar n-o s-o fac. Aș putea să vă spun că un gest pe care încă nu-l înțeleg mi-a tulburat toată ziua și că cei responsabili pentru asta nu intenționează să se explice. Dar nu are rost… Mulțumesc celor care mi-au trimis SMS-uri, mi-au răspuns la mesajele private sau mi-au lăsat multe comentarii menite să mă facă să văd cealaltă jumătate a paharului… Cum dau eu mereu de cea gresita?
Până o să „înțeleg” mai e puțin. Noroc cu astfel de evenimente, care produc câte-un val…
E joi. Mai sunt două zile și redevin sora cea mare 😀
Am urmărit Mamma mia 🙂 Frumos muzical, frumoși actori, frumoase melodii vechi. L-ați văzut?
O zi ușoară!
Ti-am spus, asta cu mastile e boala grea. O sa treaca… doare, dar trece.
Mamma mia, nu, nu l-am vazut inca 🙂 Am sa-l caut, se pare ca ar trebui 🙂
E amuzant. o să scriu despre el si te anunt 😉
Ai dreptate… stii tu vorba aia : ce nu te omoara te intareste.
Fly like a butterfly
Corect, știu. dar e exact ca la…ciment. pana se intareste, e maleabil…
Trebuie sa-l vad, daca tot e amuzant, citesc ce scrii dupa 🙂
ok. e muzical 😀
An trait acele momente de febrilitate asculind ABBA la noi in tara.
Multumesc de dedicatie 😉
O zi usoara si tie!
Poate e si vina noastra…macar putin. Ca sunt prea orbi sa-i vedem asa cum sunt in realitate in ciuda faptului ca ei lasa mereu indicii. Poate refuzam sa vedem adevarul, ne imaginam ca oamenii sunt asa cum vrem noi sa fie…cum ne-ar placea noua sa fie. Ne amagim pana intr-o buna zi…cand valul cade definitiv si nu mai poate fi restaurat.
Da, sunt necesare astfel de evenimente, grabesc lucrurile, produc reactii si nasc revelatii.
Nasc dureri de cap și zeci de îngrijorări 🙂 dar a trecut…
Pingback: Joia cu cantec | Wish of Love. Summer Love
Pingback: Glorie lui Michael Schumacher! « Marin Toma's Blog
am vazut filmul Mamma mia! de mai multe ori si mi-a placut de cealalta chestie no comment
ma bucur 🙂
Măştile sunt înşelătoare, iar cei care le folosesc cred că s-au pierdut printre identităţi încât nu mai ştiu cum să ajungă la suprafaţă, la ceea ce au fost cândva…
Am văzut Mamma mia! şi mi-a plăcut mult de tot. Iar ABBA o să rămână printre favoriţii mei multă vreme de-acum încolo.
🙂
🙂
Nu te lăsa păcălită.Măştile vor cădea într-un târziu menit a se întâmpla şi atunci vor rămâne feţe hidoase,mutilate de prefăcătorie.
Tu să ai conştiinţa că nu ţi-ai trădat sinele.