Mi-a fugit mintea la… chei. Ale mele și ale lui. Cu scoici și talismane. Din prima seară am citit în… chei. Mai știi? „Asta e de la birou, asta de aici, aia de acolo…” Pretext de jucat cu degetele și întâlnit mâini. Momente de dovedit că-mi pasă și c-ai uitat de tot.
Și apoi… sunt cele nevăzute. Chei pentru deschis mintea, gândul. Încrederea s-a descuiat pe nesimțite iar în suflet ne-am ascuns cu mult înainte de atunci, cred. Chei pentru descifrat lacrimi și intuit idei. Cert e că am descuiat toamna, am eliberat frunzele, ne-am găsit culorile.
Și la distanță, și aproape. Și cu priviri, și cu ochii închiși. Cu sau fără cuvinte. De cele mai multe ori fără respirație și cu mulți, mulți… sclipici.
Cea mai cheie dintre chei e că…
Aproape 🙂
Andra Pavel 