Oamenii sunt senzationali. Sunt uimitori. Sunt frumosi, superbi, extraordinari. Unii. Oamenii din viata mea sunt valorosi. Fie ca e doamna care m-a ajutat sa nu ma pierd prin Bucuresti, consultantul care ne-a tinut seminar despre alegerea facultatii, profesorul de patru ani sau un grup de copii de la scoala unde am fost eleva, oamenii sunt… oameni.
Ieri am prezentat proiectul meu, Europe between culture and traditions, la scoala unde invata sora mea si unde am invatat si eu. Copiii de acolo mi-au facut toata saptamana de vis. Au fost interesati, nu au tacut de jena, nu au fost intepati si plictisiti. S-au amuzat, au intrebat, au ascultat.
Azi am fost la un targ de universitati in Bucuresti. Oamenii au vorbit toti frumos, au dat indicatii, mereu zambitori, nimic fortat. Nu am inteles de ce in tot ppt-ul domnisoarei erau „esee” (ca plural de la „eseu”), dar fie… Oameni platiti bine, probabil, dar a meritat fiecare minut in compania lor.
Oameni frumosi, cum spuneam. Am dat apoi de doi bucuresteni care m-au ajutat sa nu ma pierd si mai tare 😆 Mare-i Bucurestiul, doamne 😀
Cam asa. Am zile urate uneori, azi a plouat, am fost cu doua mii de haine pe mine. Dar oamenii buni mi-au facut ziua superba 🙂
Va pupicesc dintr-o casa pe care o simt „acasa” 😉
Andra Pavel 
Oamenii sunt fascinanti si diferiti. Si e minunat cand ii intalnesti pe cei cu un suflet bun..
da, chiar e!
Pingback: Slovă în văzduh « Cristian Dima
Ești norocoasă… Vezi în București omul frumos a lui Puric 😀
am cartea, am fost la o lansare de-a lui, dar nu am citit tot 🙂
Pingback: Drum spre devenire… (31) « Cristian Dima
Pingback: Ursuletul doarme… « Cristian Dima
Pingback: Pentru tine, Lisa! (17) | Cristian Dima