Sunt tot felul de lucruri pe care le-am învățat în lunile astea.
Am învățat macao cu cărți ungurești, remi și table (+ cum sa așezi piesele de șah ca să se închidă cutia, fix ca-n banc!).
Am învățat ceea ce corporatist s-ar numi tehnici de mediere a conflictelor, modalități de a face față situațiilor neplăcute, răspunsuri plate la gânduri val-vârtej.
Am înțeles că fiecare familie e diferită, cu modurile ei de a coopera și lupta, cu feluri proprii de a pune la punct, cu supărări și bucurii suficient de „la fel” cât să empatizezi și suficient de diferite cât să nu le înțelegi cu totul.
Am învățat răbdare, față de noi înșine, față de ceilalți, față de timp.
Și cred că tot acum am învățat și cele mai multe alinturi. De la „plăcințica” de pisică ce frământă mereu ceva torcând la eterne diminutive de alinturi de început. De la „cornuleț drag” și a-l pune pe celălalt în tot ce-ți place până la vorbe șoptite pe întuneric, după ce adoarme casa. În curând nu vom mai ști ce treabă au ele cu noi și cum au apărut.
Mai sunt și altele, învățături mici și nerostite, care au nevoie de timp să fie înțelese. Până atunci, lumea e toată un parfum și-un cor.
Andra Pavel 