Mi-e dor de un articol din acela… simplu. De blogăr. Blogger? Eh, tot acolo. Un articol de copilă zăpăcită, care simte ce nu există și nu vede ce e în fața ochilor. Citeam un alt blog, vechi. Și găsesc pe acolo ce eram eu acum un an. Între timp, am cunoscut oameni, am fost pusă în diferite situații, m-am schimbat. Așa mă simt, schimbată – nu, nu de haine, de care abia aștept să scap, că-mi apasă umerii… Și nu mai pot să scriu prosteli, pentru că acum înțeleg că fiecare le are pe ale lui. Frustrările, supărările. Și că presupun (da, presupunerea e eroare de judecată) ce-mi veți spune, sfaturi. Pe care le voi urma numai dacă le înțeleg și dacă le simt. Așa că… vă aduc puțină eliberare. Prin povești, prin îndrăgosteli. Prin… cărți! 🙂
Să vă fie viața senină! Să nu uitați cine sunteți și cine vă e alături!
nu stiu cum nimeresc sa’ti citesc numai articolele de genul asta… dar nu’i problema, cumva voi reveni si eu in blogosfera si sa’ti citesc posturile, de asta am avut noroc ca mi’a atras atentia pe mail :P… oricum, eu is de parere ca poti sa scrii pe blog ceea ce simti tu, indiferent de cat de „prostesc” ti se pare ca ii…
anyway, promit ca iti voi citi povestile, numai sa reusesc sa’mi fac putin timp ca’s intr’o perioada cam aglomerata… pana atunci, poate ne mai auzim :*
Sunt binevenite si astfel de articole, de copila zapacita cum le numesti tu. Chiar mi-e dor de ele… Te-ai schimbat enorm fata de vara lui 2010(parca atunci ne-am cunoscut noi, nu?). Acum abordezi un cu totul alt stil de blogging.
Frumos scris, uneori as mai citi si astfel de articole. Bine, eu nu te citesc de multa vreme, dar imi place felul tau de a te manifesta: prin scris, asa cum simti.
Andra Pavel 
bine spus: „cine vă e alături!” 🙂
fiecare articol are o „istorie”; valoarea lui este dat de ceea ce transmite!
Tu scrii frumos, „copilă zăpăcită!”
sărumana! :*
Pingback: Ceva dragut | Madalina Ciucu
Pingback: Neata! | Madalina Ciucu
nu stiu cum nimeresc sa’ti citesc numai articolele de genul asta… dar nu’i problema, cumva voi reveni si eu in blogosfera si sa’ti citesc posturile, de asta am avut noroc ca mi’a atras atentia pe mail :P… oricum, eu is de parere ca poti sa scrii pe blog ceea ce simti tu, indiferent de cat de „prostesc” ti se pare ca ii…
anyway, promit ca iti voi citi povestile, numai sa reusesc sa’mi fac putin timp ca’s intr’o perioada cam aglomerata… pana atunci, poate ne mai auzim :*
da, da, știu cum e cu aglomerarea 😀
Pingback: Hotărâre « Vlady8
Pingback: Adoptie catelus | Madalina Ciucu
Sunt binevenite si astfel de articole, de copila zapacita cum le numesti tu. Chiar mi-e dor de ele… Te-ai schimbat enorm fata de vara lui 2010(parca atunci ne-am cunoscut noi, nu?). Acum abordezi un cu totul alt stil de blogging.
oare? am un alt stil de a gândi, nu știu dacă e doar de blogging. sper doar că nu am devenit un blog comercial…
Nici vorba de comercial, ci bazat, asa cum precizai in articol, pe texte literare(sau povesti cum iti place tie sa le numesti).
da 🙂 Știi care e chestia, tu înțelegi mai mult decât scrie acolo. Și alții o fac. Pentru restul, e doar beletristică 🙂
Frumos scris, uneori as mai citi si astfel de articole. Bine, eu nu te citesc de multa vreme, dar imi place felul tau de a te manifesta: prin scris, asa cum simti.
Multumesc! uite, m-ați încurajat toți! 🙂 Se pare că vă place cum mă plâng 😆
Mai vino pe aici! Te aștept!