Am decis să-mi schimb blogul din același motiv pentru care, acum ceva vreme, am schimbat nick-ul din Ada Kiss în Ada Pavel. Vreau să las „kiss” undeva în spate. Cât mai în spate. Nu pentru că mi-ar fi adus neplăceri, dar pentru că nici lucruri bune nu a făcut. Așa că.. iată-mă 🙂
Că veni vorba de Kiss… Aș vrea să pot să dau un fel de lege să fie arestați cei ce hărțuiesc virtual minori/minore. Și dacă s-ar da legea aia, m-aș angaja să îi găsesc pe ăștia și să îi adun de pe chaturi și alte de genul. Vai, câte am mai trăit din astea…. Norocul meu că sunt fată cu capul pe umeri. Câți… Nu mai zic nimic. Trecem la gânduri mai bune.
Am dat teza la latină. M-a deranjat faptul că ne-a pus să traducem niște texte și o tot ținea sus și tare că trebuia să le știm pe de rost, „că doar le tradusesem ora trecută”. Din asta să înțeleg că noi trebuia să știm niște traduceri pe de rost? Cum vine asta? Toceală? Nu-i de-ajuns că facem asta la istorie (unde, sincer, altfel nu prea poți să înțelegi, că aplicații practice mai puțin 😆 ) și la română (pentru că profa vrea cele două referate pe de rost)? Mda. Am avut dicționar. Probabil am greșit ceva. Vedem. Când vin rezultatele, fiți siguri că vă spun 😀
Sunt în pană toată de idei. Mă gândesc cum să continui și nu știu. Mă învârt în cerc… Mi se pare că mă înec cu atâtea lucrări și teze și multe lecții. Monotonia mă înnebunește. Trezirea-6,30; în fața blocului – 7,30 (nu înțeleg de ce naiba fetele cu care merg de dimineață întârzie mereu, dar mereu…); cursuri – 8,00; afară din școală – 14,00 (sau 13,00 marțea); acasă – 14,40 (că nici nu fug); apoi teme (ale mele, ale sorumii și ale vărului meu de la București, dar nu mereu), cina – 18,00 (sau pe acolo), apoi net, sau povestea (la care nu reușesc să scriu). Mă obosește repetiția, cotidianul. Oftez iar. Chiar rămân fără respirație. Sau e doar melodia asta?
Vă las. E zece și jumătate și mă duc să dorm. Ne auzim în curând. Cum am timp, probabil mâine, mai postez din poveste.
Noapte bună!
PS: James mă face răsfățată și nebună și… mai cum, James? Că am uitat. Mna 😛 😆 complimente…
Andra Pavel 
Coomplimente, pustioaico! Iauzi la ea. Ce tupeu pe copiii din ziua de azi 😆
așa e. ne-ar trebui o corecție pe coji de nucă 😆
Pingback: Schimbări - Ziarul toateBlogurile.ro
mmm si pe mine ma face la fel ! :(( =))
marog , i’m proud for it :X , e chair un compliment de la el
fiind cu 2 ani mai mica , pe vremea voastra cum era ? 😆
hartuiri online ? trec prin asta saptamanal 😐 dar si pe strada cam tot asa ( povestea cu batranelul-pt. razvan)
uneori e bn sa fi in pana de ideei , dar continua sa incerci , sau incearca metoda „evrica!” , fa cu totul altceva pana iti vine ideea si poti aclama „evrica!” =)) noroc :*
cotidianul …in el suntem prinsi toti , ma mir ca avem timp sa respiram 😐 uneori
P.S. daca legea aia s-ar pune in vigoare , james nu ar trebui arestat ? 😆
Pe vremea noastră, copilă 😆 …
Nu, mă refeream la altfel de hărțuitori…
Bine te-am regăsit în noua casă!
bine ai venit!
Pingback: Weird | Wish of Love. Summer Love
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 41) « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Rătăcire « Cristian Dima
Sunt categoric împotriva învăţatului pe de rost, chiar şi la istorie.Profesorii care cer aşa ceva sunt dobitoci şi atât. Şcoala nu e un exerciţiu de memorie şi unul de stimulare a intelectului şi dezvoltare a lui…
da, dar la istorie nu știu cum altfel ai putea reține atâția ani, date, locuri, nume, documente…
Draguta melodie, Ada! 🙂 Cat despre monotonie, cateodata ne trebuieste si ea! Iti urez sa iti decorezi cat mai placut noua locuinta si poate te ajutam si noi 🙂
@Cristi: ei, eu ce sa zic? Ca profesor de istorie, iti multumesc pentru aprecieri. Insa presupun ca nu te refereai la invatatul pe de rost ca memorare ci de fapt la cel mecanic. Sper. Este totusi o diferenta. 😉
😆 Mulțumesc 🙂
Mie îmi place istoria 😀
Pe vremea mea noi hărţuiam profii…. 🙂 Şi după cursuri mergeam la fotbal , că nu era net pe atunci… 🙂
Da, cred k era mai bine fără net 😆
Incerc sa ma limitez la cât mai putine cuvinte, sa nu crezi ca e hartuiala 🙂
Misto melodia.
E un pic cam prea devreme sa fii in pana de idei si sa crezi ca ai intrat intr-o zodie a stereotipiei. Mai ai mult pâna sa ajungi acolo.
Te plângi ca esti pusa sa inveti pe de rost? Pai eu a trebuit sa invat genetica pe de rost (si n-am reusit, dar asta e alta poveste). Ge-ne-ti-ca!
Eu zic sa faci si ceva sport. Iesi spre seara, alearga un pic prin parc…sau du-te la niste dansuri. Eventual sportive.
Nu mă refer la astfel de hărțuială, nu fi cârcotaș 😛
Mă plâng, că e treaba mea 😛
Seara, da, să mă alerge câinii 😆
Asa cum am mai zis tema e foarte draguta, desi mie nici precedenta nu-mi displacea. Esti intr-o permanenta schimbare, cautare , e normal sa fie asa.
Monotonia ne ucide pe toti, lent dar sigur. Vine acus vacanta si o sa scapi de scoala, teze, profi. 🙂
daaa! Dar e mai mică vacanța decât cea de anul trecut de iarnă
Deci… bun venit pe noul blog… Stii ca mie imi zici mai repede rezultatele, asa-i :lol:?
Cred ca ai nesansa unor profesori de moda veche. Nu stiu de ce unii dintre ei se incapataneaza sa formeze in continuare „tocilari”?
Si inca ceva, cred ca acel „kiss” a fost ceva copilaresc, care poate acum nu te mai reprezinta.
Da, așa mi se pare și mie în legătură cu „kiss”.
Cât despre profesori.. e aiurea. Cei care nu predau ci pun accent pe practică, sunt criticați de colegii mei. Cei care predau, că de ce predau…