Au!

Da, au. Cine? Obiectele înconjurătoare ceva cu mine. Să vă povestesc.

De când mă știu sunt o împiedicată și jumătate. Am avut mâna ruptă, în casă, apoi piciorul rupt, tot în casă. Am căzut de nenumărate ori, iarna alunecând, vara în genunchi. Am semne de bună purtare 😀 Îmi amintesc o plimbare de acum vreo… 10 ani, când aveam niște sandale cu platformă 😆 și am luat la numărat toate gropile din asfalt, adică le-am simțit pe toate, în podul palmei și în genunchii mei fără acoperire 🙂 . Aceea a fost prima și ultima oară când am purtat sandalele alea.

Cu timpul, am devenit mai atentă, în sensul că nu mai cad așa des (era și timpul!) și nici de împiedicat nu prea mai practic. Am prins echilibru. Ei bine, tot o mai pățesc. Anul trecut am alunecat pe treptele școlii. Dureri de coloană vreo săptămână, dar a trecut. Să nu vă mai spun că sunt suspectă de osteoporoză, deci sunt mai rău ca bunica atunci când se schimbă vremea în rău 😆 . Bine. Ieri, din neatenție și din vina unor papuci de casă largi, m-am împiedicat de treapta care desparte sufrageria de balcon, unde mama strângea câteva haine. M-am prins de toc și nu am căzut efectiv, dar mama a tras o sperietură, de mă speriasem și eu de sperietura ei (comic 😆 ). Și m-am lovit la deget, la picior. Nu vă spun că mi-au dat lacrimile de durere. Evident, s-a învinețit, s-a umflat și mă doare dacă fac prostia să ating cumva de ceva. Talpa cealaltă are alte probleme, din cauza unor încălțări ce nu au fost făcute corespunzător. Așa că merg pe jumate de călcâi 😆

Ei, trec și astea. Aseară am descoperit că am mai căpătat o vânătaie la genunchi (de unde, nu știu). Cu cotul și degetele de la mâini e inutil să vă spun că mereu am accidente. Cu capul tot dau de biblioteca de deasupra biroului, atunci când calculez greșit distanța. Cu degetul în colțul patului nu prea, pentru că m-am învățat. Concluzia: mobila are ceva împotriva mea. Complotează. Dar nu plec eu de aici, odată și-odată? hahaha! Să vedem pe cine mai rănește. Presupun că pe sorumea.

Așa că vă las. Mă duc să mă mai plâng puțin. 😆 Fetele m-au părăsit. Sunt la plimbare. M-au lăsat să învăț la latină. Da, da!

Lucrez la transferarea blogului pe un altul, cu altă adresă. Când e gata, vă anunț.

O zi bună și o săptămână la fel de caldă!

UPDATE: ieri am tocat niște legume pentru o salată și nu m-am tăiat. E o evoluție, nu credeți?

 

15 păreri la “Au!

  1. E o evoluția chestia cu legumele pentru salată, într-adevăr! Dar să nu treci prea brusc la folositul mașinii de tocat. 😀

  2. Pingback: Au! - Ziarul toateBlogurile.ro

  3. si eu credeam ca sunt aeriana dar nici chiar asa 😆
    dar pe de alta parte , eu ma tai mereu 😀
    aaaa , sunt curioasa de latina 😛
    m-am gandit azi la voi , sper ca nu v-am facut sa sughitati , v-am urat succes pentru teza =))

  4. zăpăcita lu` mama :)) ai grijă pă une calci. tu şi Marinela mea puteţi să vă luaţi de mână. ea, cum trece pe lângă o biserică, de fiecare dată se împiedică şi îşi rupe blugii în genunchii. cred că ăsta e semn de la Dzeu să mai treacă pe la biserică =))

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.