Detectiv online

*Articol-constatare online. A fi tratat ca atare 😀

Facebook e un sistem de urmărire excepțional.

Mă conving de asta pe zi ce trece. Noile update-uri fb fac urmărirea din ce în ce mai ușoară.

  1. Mesajele trimise, status-urile, comentariile – toate afișează dacă scrii de la un computer sau de pe mobil și, în multe cazuri, și ce fel de mobil/aplicație folosești. Mai nou, poți edita comentariile, însă fără a scăpa de posibilitatea ca ceilalți să vadă variantele anterioare.
  2. De ceva vreme – nu știu cât, nu dădeam atenție – poți vedea când celălalt verifică mesajul privat trimis de tine. Așa că s-a dus naibii gândirea unui răspuns, pentru că cel care-l așteaptă face psihologia: „Ah, răspunde greu. Înseamnă că el/ea calculează cuvintele. De ce calculează? L-am pus în încurcătură? Nu vrea să răspundă?” et company. Când, de multe multe ori, vezi mesajul și nu ai chef sau cum să răspunzi atunci. Fără nicio altă semnificație.
  3. Vizibilitatea generală a postărilor este de „prietenii prietenilor”. Și așa rămâne, dacă nu îți schimbi setările. Așa că de ce să îți mai cer prietenia dacă văd oricum tot ce postezi? 😀
  4. Pe bara din dreapta – pentru cei care au lăsat-o să afișeze nestingherită (eu nu) – vezi tot, dar absolut tot ce fac prietenii tăi, de la un like, la articol citit, comentariu dat și altele. Nici nu apuci să scrii un comentariu – probabil de pe mobil, în treacăt, între două stații – că și primești mesaj: „Bună! Parcă ziceai că nu ești acasă”. OMG (ca să cităm din limbajul specializat). Dar lasă-mă, omule, să respir.

Pe lângă cele mai sus menționate, e o întreagă artă.
Cine să dea primul like la noua postare – „Nu dau eu, să nu creadă că sunt numai pe pagina lui/ei și spionez” deși ori e fix așa, ori s-a nimerit să văd pe timeline exact după ce a postat.
Cine să comenteze și cine să nu – „Nu spun nimic, iar se uită ceilalți nu știu cum. Nu vreau să le dau subiect de bârfă.”
Cui i se răspunde și cui nu – „Ah, doar mie mi-a răspuns/dat like? Vai, ce înseamnă asta?” Probabil – probabil, nu dau cu paru’ – i-a plăcut comentariul, probabil s-a bucurat că ai reacționat așa și nu doar cu un like, probabil a pierdut conexiunea sau atenția să le mulțumească și celorlalți prin like… Sună cât de cât rațional, nu?
Cui i se dă like la postări și cui nu – „Vaaai, mi-a dat like. Cum de?” Cum de? Exact ca mai sus. O fi văzut omu’ în timp real ce ai postat. Cu sau fără simpatii, i-a plăcut ce ai distribuit/filozofat/citat/revoltat etc.

Dacă dai prea des like, ești suspectat. Dacă apreciezi postări mai vechi de două zile, înseamnă că ai intrat special pe timeline-ul respectivei persoane, ceea ce înseamnă spionaj sau un interes vădit pentru posesorul peretelui. Dacă distribui prea repede sau prea mult din operele cuiva, nu e bine. Dacă nu distribui deloc, iar nu e în regulă – „V-ați certat?” (nicidecum; nu am vazut, nu mi-a plăcut sau nu am avut chef, pur și simplu…)

Un fel de psihologie comportamentală, dar mult mai ușor de descifrat – noroc cu like, share și comment… Și un teribil de obositor mecanism care mi-a intrat în „click” (nu aș putea spune „în mână”, de vreme ce doar cu click-ul acționăm…), pentru că sunt alții, cu minți sucite și destule intrigi la activ, care să caute indicii acolo unde nu sunt. Asta că tot vorbeam ieri de iluzii. Virtuale, evident. Cele nevirtuale sunt altfel, se simt altfel. Se și aud.

Anunțuri

4 păreri la “Detectiv online

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s