Invazie!

Acest post e pentru mine, să-mi amintesc să nu rămân sau să nu accept niciodată un iubit care îmi verifică arhivele.

Știu, veți spune că n-am habar cum e să iubești, să poți avea încredere să dăruiești tot. Din cât am observat eu, mai ales când iubirea nu e oarbă – nu cumva se aprind luminile după ceva vreme? -, încrederea asta e uneori firavă, se destramă de zici că n-a fost vreodată. Și ajungi să devii gelos, temător că partenerul îți poate fi luat de o aventură, de o nebunie.

Bine… Mă veți întreba ce aș avea de ascuns, dacă îl iubesc. Flirturi. Pentru că sunt într-o relație, trebuie să renunț să mă simt plăcută, să joc cuvinte? Da, EL trebuie sau ar trebui să ofere toată plăcerea dar, cum ziceam cândva, intervine obișnuința. Siguranță, liniște și calm cel mai adesea, dar… obișnuință. Dar nu mai generalizez. Eu mă plictisesc repede. Am nevoie de „nebunii”, fără să le uit sau să le ignor pe cele vechi, fără să caut subiect de roman. Am nevoie de activități, cuvinte, situații care să nu mă lase să gândesc la ce e rău în viața mea, nu mai mult decât trebuie. Deci, orice ar fi, am nevoie și de zăpăceala aia, cel puțin online, cu cuvinte cu dublu sens și aluzii bine gândite și… Jocuri. Doar atât. Jocuri pentru care îmi pare rău uneori, sau care au urmări – nopți nedormite, tresăriri la amintiri etc.

Rău necesar. Dar amintiți-mi să nu îmi fac astfel de iubiți invazivi. Nu știu de unde am reținut că unele minciuni sunt bune uneori și în relație…

Noapte bună! Să vă fie inima albă ca zăpada și caldă ca soarele ce o luminează!

4 păreri la “Invazie!”

Nici eu nu sunt de acord cu invadarea intimitatii…nici macar de catre persoana iubita.
Minciuni bune in relatie…cred ca e putin exagerat termenul de minciuna. Pur si simplu eviti sa-i spui lucruri care l-ar putea rani sau deranja. Lucruri cu care oricum nu ar avea ce face, nu-i sunt de niciun folos. Pur si simplu nu-l privesc pe el.
Cat despre flirtul cu alte persoane…eu nu practic asa ceva.

Răspunde