Nimeni nu-i perfect

          Un banc pe care mi l-am amintit abia azi…

 Într-o alimentară, intră un cîine cu o bancnotă în gură, latră spre un salam, dă bancnota vînzătorului, ia salamul în gură şi pleacă. A doua zi la fel! A treia zi, vînzătorul urmăreşte cîinele, care ajunge în faţa unei uşi, sună şi iese un tip care îl ia la bătaie pe bietul cîine. Vînzătorul, revoltat, intervine:
– Dom’le, eşti nebun! Cîinele ăsta e foarte inteligent! De ce-l baţi?
– Lasă, domnule, că ştiu eu ce ştiu! Îl bat pentru că iar şi-a uitat cheile acasă!

Morala: nimeni nu-i perfect! 😆 (asta a scos-o persoana căreia i-am spus bancul azi)

         Am văzut azi niște știri destul de interesante pe… Kanal D. La un moment dat a fost un interviu luat doamnei Stela Popescu, care vorbea cum a ajuns în România, basarabeancă fiind. Nu am găsit interviul pe net, încă îl mai caut… La un moment dat, a spus că și-a revăzut tatăl, pe care rușii îl arestaseră când ea avea patru ani. Acesta avusese ochii căprui, dar când s-a întors îi avea albaștri. Soția lui l-a întrebat de ce are ochii albaștri. „ De la plâns” a răspuns el. Și stau să mă gândesc. Depărtarea și lacrimile chiar fac ochii albaștri? Știu sigur că tata îi are albaștri de muuult timp…

           Miercuri am fost la cumpărături cu mama și am rămas în fața unui magazin din cartier, așteptând-o. Și acolo, în față, pe trepte, era un om. Nu pot să-i zic cerșetor, că nu era. Stătea acolo și cerea oamenilor câte o mie de lei . I-am spus că n-am, iar el mi-a urat numai de bine. „Să fii sănătoasă, că mâncare găsesc eu…” Apoi, că mama nu mai ieșea odată, omul a început să vorbească de vreme, care era schimbătoare, și vorbea atât de frumos… Oare ce fusese omul ăla înainte ca toate tâmpeniile astea să înceapă? Azi vorbeam la logică de a deveni sau nu profesor… Se mai merită? Când știi că faci ce faci pentru mai nimic… La noi în țară, mă refer.

           În fine… Nu mai zic nimic, că nu-mi iese nimic de bine.

          Trebuie să citesc „Mara” până luni. Noroc cu rezumatele de pe net, pentru că nu intenționez să citesc. Am început prin toamnă și am renunțat repede, pentru că nu mi-a plăcut.

          Nu cred că am avut vreo coerență în postarea asta, dar cam așa sunt și eu acum. E din cauza ploii de afară, vă zic eu sigur 😉

Mattafix- Angel on my shoulder

SUNT ADA ȘI CITESC!

Vă rog să preluați campania, pe care încercă să o impună și Lala, și Oana. Nu e atât de greu să spuneți patru cuvinte în plus la fiecare postare! Vă și rog! Chiar și frumos, dacă vreți!