De colorare a nopților

Mă-nvățai să spun rugăciuni. era felul tău de-a crede-n minuni, era felul tău de-a crede că zbori. „în rugăciuni nu poți niciodată să mori” îmi spuneai și poate așa și era. și-nvățam rugăciuni să salvez lumea ta și târgul de miercuri, și melcii cei triști. spuneam rugăciuni ca să știi să exiști și că, într-un […]

Adrian Cioroianu – „Adulter cu smochine și pescăruși”

La mini-conferința în care l-am revăzut pe autor, o elevă din clasa a noua i-a făcut o prezentare de carte, atât de pompoasă și atât de plină de metafore, încât cred că ea a uitat, efectiv, ce-a citit. Cioroianu a spus, mai în glumă, mai în serios, că nu-i o carte pentru minori. Și nu […]

92 de povești cu cărți

Natură moartă cu oameni citind cărți, ca sa rămână  vii… Titlu: 92 de povesti cu carti Autor: Stefan Caraman Editura: Herg Benet, 2012 Reticentă (pentru că mă așteptam, cine știe cum, la aceeași stare de spirit a autorului ca în ”Scrisori către Rita”), am furat din biblioteca unei prietene cărțulia cu copertă cartonată sau, oricum, nimic […]

„Crimă la timpul trecut” – Adina Speteanu

Adela. Dacă ar trebui să rezum acțiunea la un singur „vinovat”, Adela e acela. Titlu: Crimă la timpul trecut Autor: Adina (Mihaela) Speteanu Editura: Tritonic, colecția Cașmir, București, 2012 Comandă online! Ema își trăiește viața în străinătate, alături de un bărbat pe care îl respectă mai mult decât îl iubește, ascultând oamenii și ajutându-i. S-ar […]

„… Și la sfârșit a mai rămas Coșmarul”

Până la urmă, nopțile vin. Sunt nopți de iarnă cu gerul mușcând din geamuri și cu tânguitoare urlete de fiară în codrul din apropiere, sau nopți de vară cu aerul înăbușit în care plutesc lilieci orbi și stupizi. Toate sunt la fel, lungi și aducătoare de nespuse spaime. Căci dacă la ea mă gândesc ziua, […]

Ceața roșie

„Iubita tuturor dorurilor”… Așa mă strigai. Înainte. Înainte ca totul să devină o… ceață. Înainte să afli cine sunt și ce fac. Un fel de gheișă. „Mai există așa ceva?” te mirai. Da, există. Dar n-aș putea să ți-o demonstrez. Pot să vrăjesc un bărbat fără să-l ating, fără să-mi dezgolesc mai mult decât încheieturile. […]

Prejudecăți

Uneori, lumea reală nu mai are… realitate. Uneori am impresia că nu mai știu unde se termină imaginația și unde începe realitatea. Sau erau invers?… Nu vă alarmați, mă simt bine. Mă întreb doar dacă am devenit clișeistică 🙂 , așa cum îmi spunea cineva azi despre un post recent de-al meu. Și, surprinzător sau […]