De colorare a nopților

Mă-nvățai să spun rugăciuni. era felul tău de-a crede-n minuni, era felul tău de-a crede că zbori. „în rugăciuni nu poți niciodată să mori” îmi spuneai și poate așa și era. și-nvățam rugăciuni să salvez lumea ta și târgul de miercuri, și melcii cei triști. spuneam rugăciuni ca să știi să exiști și că, într-un […]

Adrian Cioroianu – „Adulter cu smochine și pescăruși”

La mini-conferința în care l-am revăzut pe autor, o elevă din clasa a noua i-a făcut o prezentare de carte, atât de pompoasă și atât de plină de metafore, încât cred că ea a uitat, efectiv, ce-a citit. Cioroianu a spus, mai în glumă, mai în serios, că nu-i o carte pentru minori. Și nu […]

Fericiri

Pentru că fericirile mici fac ziua frumoasă, am găsit pe net o listă cu 34 de fericiri. Eu sunt de acord! 😀 34 de fericiri ale vietii: 1. Sa te culci pe asternuturi proaspat spalate 2. Sa stranuti de 3 sau mai multe ori la rand. 3. Sa te joci cu picioarele in apa. 4. […]

Catching fire

Nu sunt omul care să se topească după vizionarea unor filme, sau așteptându-le. Nu m-am visat niciodată de mână cu vreun actor celebru sau prietenă cu vreo actriță. Totuși… Când am citit cele trei cărți ale seriei cu poftă (da, da, sunt absolut delicioase!) și am văzut primul film în cinema, recunosc: m-am lipit de […]

„Ochiul de jad” – Diane Wei Liang

Mei Wang este o fostă angajată a Ministerului Securităţii Publice, care, din motive personale, trece în domeniul privat, deschizând o agenţie de investigaţie ascunsă sub denumirea de agenţie de consultanţă pentru că activităţile agenţilor particulari sunt ilegale. Nu se înţelege cu mama ei – considerând-o vinovată pentru că l-a abandonat pe tatăl său acum mulţi […]

92 de povești cu cărți

Natură moartă cu oameni citind cărți, ca sa rămână  vii… Titlu: 92 de povesti cu carti Autor: Stefan Caraman Editura: Herg Benet, 2012 Reticentă (pentru că mă așteptam, cine știe cum, la aceeași stare de spirit a autorului ca în ”Scrisori către Rita”), am furat din biblioteca unei prietene cărțulia cu copertă cartonată sau, oricum, nimic […]

Auch

Dacă ar fi să mă gândesc la un cuvânt care să desemneze prieteniile mele în ultimele două luni, ar fi „Auch”. Bine, e doar o interjecție, dar e cât se poate de reală. O fi și stresul (se pare, predominant al meu) de vină pentru starea asta, dar sunt surprinsă, într-un mod prea puțin plăcut. […]