„Să râzi cu lacrimi”

Era în trailer-ul unui film sugerat pe net o dorință din celebrele liste americănești către fericire: să râd până îmi dau lacrimile. Și mi-am dat seama că, poate, e mare treabă să râzi cu lacrimi. Cu toate că ultima dată am râs ieri când, răcită coaptă și fără-de-voce, încercam să măncânc dintr-o roșie. Iar el, simplu, a venit lângă mine și a început să scoată sunete haioase la orice mișcare de-a mea, atât de sincronizate încât n-am mai fost în stare să mănânc, de teamă că râsul meu cu lacrimi, aproape fără respirație și (cu siguranță) fără sunet are să mă înece cu totul.

Și-așa, natural, un moment banal de prânz, obositor și frustrant, a devenit un moment de care încă mă amuz.

Și-așa. Și altfel. Și mereu.

E în stare să transforme un „frigider sexi” într-un mic dejun romantic și o listă cu cinci lucruri de cumpărat într-o sacoșă plină de la Mega. Mă face „prințesică” în zile în care tușesc ca un fumător notoriu și în seri în care stau cu batistele după mine. E grijuliu și renunță la confortul lui pentru a fi sigur că mă aude, dacă mi-e rău.

Face curat ca un artist și acceptă sugestii de șters praful. Mă pune să-i amintesc că trebuie să-și amintească ceva, dar uităm să luăm, amândoi, produse de pe lista pe care o avem în mână. Îi plac tartele mele, dar îi e dor de prăjitura „de începătoare, aia cu biscuiți”.

Îi spun că mi-e somn și rău și se așază cu chitara lângă mine, sau la pian, și mă întreabă ce să-mi cânte. Îmi spune că sunt frumușeață în miezul întunericului și îmi face masaj pe frunte în somn. Îmi fură perna în secunda în care mă ridic să beau apă și mă învelește până peste urechi, pentru ca apoi să mă ia în brațe și să mă încălzească instant.

Facem planuri de casă și ne certăm pe ele. Ne promitem că ai noștri nu vor avea biciclete fără pedale și vor fi, cu siguranță, artiști. Că nu-i vom lăsa pe bunici să-i răsfețe (da, sigur…) și vom mai pleca în concedii.

Eu n-am știut niciodată să fac declarații obișnuite de dragoste. Dar le fac așa, cu tortul de biscuțiți pe care tocmai l-am făcut, cu scrisorile din ramă (pe care zice că nu le-a citit…), cu planurile pentru cine romantice. Cu ceaiul cald și cămășile călcate. Cu „noi” în orice frază despre ce mai fac.

Reclame

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.