Toate aromele de pe Pământ

Mă întrebam dacă la filme se mai poartă ca în filme, cu atins mâna din întâmplare și pupat pe generic. Apoi mă întrebam dacă e firesc să îi pese cuiva atât de mult de tine, să îl doară durerile tale, să se supere de supărările tale, să-ți plângă fricile și să aibă curaj să învețe, să asculte, să înțeleagă cum gândește celălalt. Într-un timp m-am întrebat dacă nu ne complăcem într-o grabă a ordinii, a siguranței. Câteodată stau și mă întreb cum s-au așezat toate, de la haine în șifonier și creme în dulap la oameni în jurul nostru, sărbători, bilete de avion și puncte pentru grijă.

Nu mi-ar fi putut răspunde nimeni la astea, n-ar fi știut cum. Dar mi-am primit răspunsurile. Da, da, nu și… fix așa.

Acum mă întreb cum de nu m-am gândit prima la o bandă desenată și de ce nu trece sesiunea asta o dată, ca să stăm cu ochii în tavan și cu Andrieș pe buze, cu ceai aromat (avem toate aromele de pe Pământ) și cu o idee de melodie care mi-ar plăcea să fie a noastră, din noi și păstrată prin toate buzunarele.

Va urma…

Reclame

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s