Călător

Lumea mea e călătoare. Am vizitat, de la începutul anului, trei țări noi (urmează a patra) și vreo zece orașe de-aici. Am privit cu tot felul de personaje (studentă, colegă, iubită, sociolog, soră, fiică) și am înțeles fiecare loc în felul lui. Acasă mi se schimbă după cum mă poartă sufletul și am pus flori prin colțurile mele. Am început singură și am continuat de mână.

Azi sunt la poalele unei cetăți, ascult muzică bună, caut bugete de proiect și nu-mi poartă nimeni cafelele. Pe partea cealaltă, sufletul își caută inspirația în singurătatea veche și înfricoșătoare pe care o simțim amândoi.

E periculoasă, ne spuneam nu demult, e periculoasă pentru că te învață să-ți fii autosuficient. Și asta n-ar fi rău dacă n-ar înseamna și că ne învață să ne ducem tristețile singuri, suferințele, lipsurile, zilele și nopțile. Dacă nu ne-ar face greu de modelat și intoleranți (intolerabili?). Îmi pare că am învins-o și că suntem bine, mai bine decât am fost multă vreme. Motiv pentru care forța ei ne sperie acum, la margini diferite de țară.

Dar iubirea se măsoară în griji și în emoticoane, în sms-uri și minute de apel, în ton și uof-uri. Și abia aștept să mă întorc acasă.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s