Mă gândesc de câteva zile la cum să scriu despre ce înseamnă să trăiești cu drag(ul) într-o casă pe care o știi de cât era urcată, pe bucăți, cu liftul.
E vorba despre ture la vase, rufe și curățenie. Liste de cumpărături și cadouri planificate pe următoarele șase luni, adezivi, suporturi, șervețele și caserole.
Pândit, în miez de noapte, un sunet metalic, intrigant și aproape înfricoșător, care ne trezește de-a binelea și care se dovedește a fi (doar) un bambus însetat.
Siguranță, spune-mi ce ți se întâmplă și vreau să-ți fie bine, șters de lacrimi nestăvilite și degete calde pe pielea obosită.
Compromis între dulce și picant, noapte și zi, plapumă și cearșaf. Norocul începătorului la jocuri inițial refuzate și aparatul cel bun dat „invitatului”.
Dispute și îmbufnări pe pahare cu apă, farfurii, șosete și căști. Tristețea unui declarații dezlipite din reflexie și imaginație, multă, dulce și provocatoare.
Peste toate, îmbrățișările de după o zi grea. Orele (personale ale) Pământului. Alinturi neașteptate și povești aleatorii. Potriviri de cuvinte și de gusturi. Eu, în vârful patului, scriind despre iubire și el, în living, urmărindu-și copilăria.
