Din toate sertarele

Spuneam cândva că-mi place să trezesc oamenii din somn, dimineața, dar nu din răutate, ci pentru că vocea lor, întâia, mică, răgușită sau răutăcioasă, este identitatea lor sonoră reală.

Acum aș reformula. Îmi place să mă trezesc lângă cineva. Să-i aud vocea și să-i văd zâmbetul. Să simt, sub palme, cum începe inima să bată mai tare, respirația să devină mai puțin regulată. La fel cum îmi place, dacă mă trezesc întâmplător noaptea, să rămân o vreme trează și să veghez somnul celui de lângă mine. Să-i ghicesc visele, să-i număr respirațiile și să încerc să le sincronizez pe ale mele.

Mă tot gândesc la ceva ce-am citit odată, despre cum oamenii care au o legătură afectivă încep, fără să vrea, să aibă același ritm al respirației și pașilor, același accent, aceleași gesturi și preferințe pentru stânga sau dreapta. Pasul încă-l mai potrivesc voluntar, dar despre restul…

El se pricepe la muzică și istorie. Știe cum se întâmplă un radio și un cor. Eu mă pricep la cărți și voluntariat. Știu cum se fac subtitrările și cum se scriu proiecte. Amândoi știm despre teatru – el ce se întâmplă în boxe, eu ce se întâmplă pe scenă, uneori chiar cum și de ce. Amândurora ne plac pisicile. Și mă place altă minune de patruped, surprinzător, cu toată ființa lui de necuvântător.

Are Inna o prostioară de melodie pe care o fredonez de două zile. „Cum ar fi să plece toată lumea, să rămânem doar noi (…) Să mergem la tine, dar nu unde stai, ci acolo unde copilăreai.”. Acolo, în lumea cu amintiri, în lumea cu urme a ceea ce ești, fără să fi vrut sau știut, fără să o mai poți scoate vreodată din tine. Aproape mereu, eu am fost cea care a lăsat oamenii prin porți ferecate, în sufletul meu, în copilărie și-n familie. Acum, eu sunt primită cu zâmbete, mărțișoare, mâncare bună și miau la fereastră, supărată că n-am iubit-o mereu.

Găsesc în el, în noi, lucruri pe care le admir de când îmi amintesc la cupluri din jurul meu. Calm. Înțelegere. Vals printre dilemele cotidiene. Discuții șoptite, profunde și glumite, noaptea, într-un colț de bucătărie. Îndrăzneli și timidități. Lacrimi și promisiuni de grijă. Emoții, multe și de toate felurile, în toate buzunarele și reflectate în oglinzi. Acceptarea a ceea ce ne place și a ceea ce nu, fiecare pentru el dar și unul pentru celălalt.

Peste toate, cântece pe piele, cafea pe buze și soare. În toate sertarele.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s