Amintit

Ea: Îți amintești când ne-am plimbat cu copilul prin parc?

El: Mnu, nu chiar.

– Haideee! Era tot toamnă, ca acum, și el lua toate grămezile de frunze la picior și noi mergeam înainte și apoi ne opream să-l așteptăm. Și de fiecare dată când ne ajungea ne prindea de mâini și trebuia să-l luăm pe sus câțiva pași.

– Da. Îmi amintesc. De când m-ai întrebat mi-am amintit. Dar voiam să văd cum și ce îmi povestești tu.

– Aham. Iar te joci!

– Puțin. E cam frumos afară. Ce-i cu plimbarea?

– Mă întrebam cum se gândește el la asta.

– Adică?

– Eu îmi amintesc de toți prietenii alor mei. Știu când i-am spus „tata” unui tip de-al mamei și când l-am văzut pe tata prinzând mâna unei colege.

– Ah!… Nu știu. Nu a zis niciodată nimic de tine.

– Da… Dar mamei lui?

– Probabil că nu. Mi-ar fi făcut scandal.

– Cumva, n-aș vrea nici să mă uite. Dar nici să-l supere imaginea mea, a noastră.

– Vrei să ne mai vedem în parc?

– Da. Dar fără copil.

– Nu-ți mai place de el?

– Of, nu înțelegi nimica! Ba da, îmi place. Dar nu vreau să îl bag la mijloc.

– Dar noi mai avem mijloc?… De ce-ți faci griji de-astea?

– Pentru că mie, acum, mi se întorc greșeli de-ale alor mei.

– Nu vrei, mai bine, să vorbim despre asta?

– Ba da. Hai în parc!

– Aduc ceai?

– Îhî!

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s