„Haide, bre!”

În tren. Intrarea în Bucureşti. Ne oprim înainte de Basarab. Zece minute de înjurat pe înfundate de la un „domn” din spatele meu. Până la urmă, se ridică şi bate în uşa cabinei, înjurând în continuare. Că nu e normal, că avem treabă, că ce se întâmplă. I se arată: „E roşu, eu ce vrei să fac?” Iese controlorul din cabină. Se mai domoleşte viteazul: „Păi n-am zis că e vina ta, dar noi ce vină avem?”
Pleacă controlorul. O ia de la capăt cu înjurături, tare, incoerent. De fapt, nu e nimeni de vină, e sistemul. Îl ştiţi şi voi, nu? Invizibilul. Omniprezentul. Omniabsentul.
După cinci minute, iese controlorul. Se aşază lângă mine. Viteazul bombăne în barbă în continuare. Pornim. În trei minute ne oprim iar.
Apare un puşti, că el mai prinde legătura de peste zece minute? Se pornesc iar, viteazul şi toate tantile care prind curaj. Până la urmă, controlorul se enervează: „Haide, bre, că eu ți-am vorbit frumos!”

Ajungem cu 17 minute întârziere. Toată lumea iese strâmbând din nas.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s