Din culise

Mai demult, evaluam o activitate numai după ce se vedea, după partea aia, de multe ori mică mică, la care aveam acces eu, ca participant. Între timp, am trecut prin niște proiecte. Unele la care am lucrat un an, din care vizibile au fost doar 10 zile. Altele la care lucrăm mult, de mult timp și cu grămezi de oboseli, și din care se văd șase băncuțe și un panou. Dintr-altele nu iese nimic fizic, doar cultură imaterială – pe asta cum o cuantificăm?

Așa că acum am mai multă grijă când particip la o activitate, când văd un documentar sau o piesă de teatru. În spatele a două ore de public sunt zile de construit scene și sedii, căutat și treinuit oamenii, strigat prin sat că se întâmplă ceva, la care se adaugă curățatul de după și strânsul jucăriilor.

Oh, dar e intradcutibil în cuvinte sentimentul de după, de obseală amestecată cu satisfacție că ai făcut ceva bine, cu zâmbetele celor care pleacă fericiți și cu îmbrățișările celor în care ai schimbat ceva.

Anunțuri

O părere la “Din culise

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s