Liniștea din cub

Ne povestea un profesor de curând că, de când cu ferestrele-termopan, nu mai aude ce se întâmplă afară și e închis în cubul lui. Azi-noapte am trăit un sentiment la fel de ciudat. Am auzit furtuna, am văzut-o. Acasă, aș fi sărit din pat să închid geamul de la bucătărie (cu ramă din lemn) cu zăvorul de sus, folosindu-mă de o paletă de bucătărie ca să ajung, apoi aș fi verificat dacă balconul e inundat ori ba (cu planuri aferente despre ce mop sau ce făraș să folosesc), după care aș fi tras cu ochiul prin colțuri de tavan, în căutarea nedoritelor scurgeri prin acoperiș. Probabil în paralel, sora mea ar fi scos din priză calculatorul și televizoarele, căci la noi se cam ia curentul când fulgeră și trăznește, preventiv.

Aici, în cubul nostru alb, am tresărit amândouă, am băgat un oarecare gadget la încărcat să ne asigurăm că merg prizele (frigiderul n-are bec, deci era inutil să deschidem ușa), am despărțit două jaluzele verticale (!!!) să văd cât de rău e și m-am urcat înapoi în turn, cu un soi de adrenalină neconsumată prin corp, la gândul scenariului făcut pentru acasă.

Happy us…

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s