Ca să crezi

EL: Gata, dă-mi drumul! Tu mai respiri?

EA: Da. Te respiram, cumva…

– Știu. Și mie mi-a fost dor. Numai nu mai ofta atâta…

– Bine. Mă bucur că arăți odihnit, în ciuda ocupațiilor.

– E o energie benefică în jurul copiilor. M-am molipsit, cred.

– …

– Dar tu mă sunaseși cu un scop mai devreme.

– Ăăă… am uitat. Nu mai contează.

– Ba da. Spune-mi, te rog.

– Mă gândeam că e ciudat cum ne folosim de digital, care e acuzat constant de tendințe de denaturare a adevărului și realității, oricare ar fi ea, ca să producem realități și să confirmăm situații.

– Zici de Skype?

– Da. De la el am pornit.

– Ai dreptate, să știi. Cred că e ideea aia că nu cred până nu văd. Și, cum ți se oferă posibilitatea de a vedea, ajungi să crezi.

– Atunci e subestimată acuratețea digitalului.

– Ai curs de sociologie alternativă?

– Haha! Ce-i aia? Am curs de sociologie vizuală și de consum. Da. Dar nu vorbim de Skype acolo.

– Nici pe Skype?

– Oh, educația noastră mai are mult până la cursuri pe Skype…

– Draga de ea!… Haide, vino înapoi în brațele mele.

– Și țigara?
– Dă-o naibii. Tu nu-mi faci rău.

– Dar aș putea, dacă aș vrea, să te ucid încet și sigur, nu?

– Sigur. Oricum faci asta… Și te și las.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s