Pace

sunTrăiesc un sentiment ciudat. L-aș putea defini doar ca eliberare. Acasă, în pauză de București și de lumea agitată de-aici, am avut timp să îmi așez sufletul și sertarele. Mi-am dat seama că aștept (inutil) prezența unor oameni și conștiința lor că au atacat fără să aibă, de fapt, vreo amenințare din partea mea. Am înțeles că mă pierd dacă voi continua să mă las doar în povești care au final prestabilit, al căror fin îl tot amân din comoditate și confort sentimental temporar. Am realizat cine a rămas peste timp, zâmbete și pansamente, cine îmi e indispensabil și cine util, cine a știut să treacă peste luptele mele interioare și cui nu i-a păsat. Am plâns mult, să scap de rele și să nu sfârșesc prin a striga tuturor răul făcut.

Întâi cu teamă, apoi cu glas, apoi pe fundal, am făcut ordine. Am spus pa imaginilor unor bărbați care-mi umblau prin minte cu voci frumoase, degete calde și buze aprinse. Am băgat în cutia cu habar n-am vreo 3 oameni care și-au amintit de mine la început de an – motiv de râs cu prietena mea: oare eu intru în „rezoluțiile de Anul Nou”? Țin încă pe prag câțiva pe care nu reușesc să-i înțeleg, care mi-au făcut bine și de care aș mai avea nevoie, dar despre intențiile cărora nu știu nimic. Am înțeles a cui prezență mi-e folositoare (ajung să gândesc funcționalist și să afirm că fiecare suntem utili celor din jurul nostru, financiar, fizic, emoțional sau în vreun alt fel) și a cui îmi e dăunătoare.

Liste făcute mintal, dezordonat, pe fundal, în timp ce mâinile împachetau haine de iarnă. M-am trezit azi, cu vântul în păr și gust de ciocolată, braț la braț cu fericirea pură (tristă săptămâna asta, după bioritm), ca să descopăr că am făcut pace. E foarte importantă pacea pentru mine, pacea cu mine de fapt. Nu știam asta până acum vreo doi ani, când am priceput că ea lipsește în minte și-n suflet – pe oriunde o fi el.

Așa că pace. Înțelepciunea lui aproape 22 v-ar spune asta. Să căutați pacea cu voi. Împăcarea cu toate greșelile, toate împiedicările, toate marile iubiri și teribile dezamăgiri. E, probabil, cel mai bun cadou pe care mi l-aș fi putut face vreodată.

Anunțuri

8 păreri la “Pace

  1. Holaaa!
    Minunat; între revelații cu privire la noi și cei din jurul nostru, între zâmbet și uimire, când își fac loc liniștea și pacea despre care scrii, e bine 🙂 Dacă reușești să te apuci de mână pe tine și te ții bine, apăi, să vină ce o vrea 😀 Apropo de venit, avem o tartă pe listă 😀

    P.S.: Hai, Andra, că-s drăguțe urările de sărbători cu lumina, trimise tuturor și pe care le primim de la oameni care nu ne-au băgat în seama tot anul 😀 :)) Eu le număr amuzat în fiece an 🙂

    P.S.2: Să știi că mă bucurară rândurile tale de mai sus.

    P.S.3: cadou de joi: https://www.youtube.com/watch?v=mmCnQDUSO4I

  2. Nu musai; valsul mere oricand, numai sa fii indulgenta: am doua picioare lipsa, daca dansez 🙂 Eu zic ca putem. Noi, argesenii, putem orice 😀
    Stiu ca nu ai uitat.
    Draga nou prieten, sa stii asta: Andra is the best 😉

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s