Tactili

Am avut nu prea demult o discuție la un curs despre societățile de până acum, că au fost predominant auditive și mai puțin vizuale; se pleda o teorie cum că vom deveni o societate tactilă, datorită invaziei de dispozitive cu ecran tactil. Și-am început să mă gândesc dacă m-aș putea lipsi de vreun simț.

Mi se pare un act de fidelitate involuntară să recunoști pașii cuiva pe scări sau să tresari când auzi pe cineva că-și drege vocea, două etaje mai jos, într-o conversație înceată, formală. Ești a lui când te alintă, șoptit, printre bucle și va ști sigur că pentru el e melodia pe care ai pornit-o fix înainte să intre într-o cameră plină.

Sunt devotată culorii albastru. Am descoperit asta ieri, făcând curat printre amintiri decorative. Mă topesc cu ochii după jumatea de coajă de portocală care se agață pe cer în ultimele nopți. Îi citesc mamei tot sufletul doar văzându-i sclipirea din privire și știu perfect dacă prietenei mele îi lipsește, iar, încrederea în sine, după cât de roșii îi sunt buzele.

De vreo două săptămâni am renunțat la parfumul meu, ca să pot să-l port pe-al lui. Aburii din baie miros a citrice și serile a ceva răcoritor, de prin sud. Iarba tăiată e mărturia copilăriilor din curtea pătrată, iar urma fumului de țigară îmi deosebește între ele persoanele dragi.

Înghețata are toată gust de pauză. Diminețile mi-au rămas aromate a ciocolată, pe când filmele a dulce topit și uitat printre rânduri de subtitrare. Mi-e dor să gust marea presărată pe pielea celuilalt și n-am mai mâncat de mult zăpadă.

Iar pielea… E mai agitată ca toate și înțelege lucruri pe care ochii nu le văd. Adierea aia, singura, dintr-o zi obositor de caldă. Starea de aproape ploaie care ne-a înconjurat niște zile. Diferența dintre umbră și soare, în dungi caramelizate. Și toate tresăririle pe care le are, în vis, dintr-o lume în care nu-l pot apăra de rău.

Nu, eu nu cred că vom deveni tactili. Suntem, desigur, deja, unii mai mult decât alții. Dar mi-ar plăcea să pot să mă bucur de amestecatul unor pigmenți în alb, de înghețata cu pepene galben, de melodiile preferate și de aroma de somn a nopților de-acasă.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s