Tic, tac. O vreme

EL:– Mi-am amintit.

Ea:– Ah… ce? Și de când?…

– Gătește mai bine dar, în schimb, și miroase a mâncare mai apăsător. Vocea ta e fină. Tu strigi frumos, ea e pe tăcute tot timpul. Ai imaginația de un milion de ori mai bogată decât a ei și nu-mi doresc niciun oral într-o cabină de…

– Minți!

– Bine, da. Îmi doresc, visez, imaginez. Dar nu cu tine. Cu vreo secretară blondă și siliconată, poate. Altfel nu mi se leagă.

– Minți. Dar minți frumos. Continuă.

– Florile pentru ea ajung într-o vază pe masa din bucătărie. Florile pentru tine ajung la… metrou.

– Hihi!

– Iar cadourile pentru tine au fost întotdeauna mai ieftine decât cele pentru ea, dar tu te-ai bucurat de ele mult mai viu.

– De ce faci asta?

– Pentru că vreau să știi cât ești de importantă.

– Eh, flori…

– Pentru că vreau să mă lași să te conving cât ești de importantă. Câte meriți și nici măcar nu ceri.

– Cer!

– Da. Albastru cer. În rest… Tu nu.

– Uf.

– Te iubesc. Ești motivul pentru care orice femeie care apare în viața mea e comparată cu niște standarde al dracu’ de înalte. Pe care nu le trece nimeni. Ești motivul pentru care adorm cu tine în gând și mă trezesc la fel.

– Gata. Termină. De ce ești siropos?

– Simt că pici.

– S-a topit gheața. E în regulă.

– Haha! Pici. În cădere liberă. Și trebuie să te prind din zbor, altfel te pierd.

– Nu pic. N-am voie. N-am cum…

– Bine. Sunt aici. La orice oră.

– Tic… tac. O vreme tac, să știi.

– Știu. Acasă mereu taci.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s