Februarie are 13 ore

– Ce caut eu în viața mea?
– Ciocolată cu caramel, te rog!

 Am petrecut un sfert de zi în fața unor foi: teorii, teste, liste, bonuri, discuții în albastru virtual.
3 h 8 min

Un alt sfert de zi a fost pierdut în căutarea sinelui. Două ore s-au scurs pe șine, în ritm sacadat de semafor, o jumate așteptând să treacă introducerea. Cinci minute la casa cu numărul 17. Douăzeci să găsesc raftul cu pâine – mie-mi era gândul la parfumul lui. Zece minute, adunate, de privit în ochi și zâmbit, lor, celor pe care-i vezi o dată printre valuri sonore.
3 h 7 min

O treime de zi mi-a zburat prin minte cuvântul „mentor”. Eu lui, ea nouă, el mie, el nouă. Explică-mi, te rog, cum s-au întâmplat lucrurile. și Sunt absolut convins că știi să ții situația sub control. Nevoia mea de a afla și nevoia lor de a scăpa de poveri nevăzute. Temerile mele și asigurările lui. Emoțiile ei și zâmbetele noastre tăcute.
4h 15 min

10959305_418308061679286_3046189498376626885_n

Vreo oră am fost zmeu. Purtată aiurea încotro voiam eu, cu viteza cu care voia el. Mi-au zburat prin bucle și din culorile eșarfelor toate vorbele urâte de peste săptămână, m-am eliberat de acuzații și etichete false. Am expirat adânc și m-am oprit în fața porții căminului, să ascult povești de pomi goi.
45 min

Glume cu dublu sens, nuanțe de gri și mesaje necitite mi-au ocupat alt timp, în același spațiu de capitală oarbă. Clădiri înalte, cu pretenția de administrație transparentă, dar, de fapt, cu ochi activați de senzori.
52 min

Restul zilei a fost cu arome. Ciocolată, cireșe confiate. Sare. Cereale cu lapte. Inegalabilele stafide din covrigi. Dero automat, Dove cu o pătrime cremă hidratantă
53 min

Și-a venit noaptea. S-au oprit ceasurile. Am stins luminile. Eu, muzica, căldura păturii cu pești. Fluturii.

Afară, sfârșitul. Vântul bate de parcă tot universul a deschis geamurile și el a prins viteză, sărind pervazuri. Șuieră printre finisaje, face ușa să scârțâie. Afară, fluieră printre zăbrele, sârme de rufe, pungi zgribulite. Crengile îmi bat din când în când în geam, să le încălzesc niște apă de ceai. Mi-aș dori să iau păsările care mi-au șoptit încurajări de dimineață, să le bag cu mine în pătură și să ne uităm la o comedie.

Îmi dau seama că încep să scriu în mirificul mod al prozei moderne, sacadat, brusc. Eu nu-s așa. Eu cred că n-am vocație de scriitor modern. Aproape toți contemporanii (sau, altfel, contemporanii români de succes) sunt frustrați de cum arată, inadaptați social, incapabili să înțeleagă de ce o persoană nouă le-ar zâmbi, au accent de ghetou sau tonalitate de mahala. Toate romanele trebuie să aibă organe genitale, numere din kamasutra și treziri din morți. Dacă doi oameni nu interacționează, sigur se urăsc. Iar dacă vin în același timp, sigur împart cearșafuri.
4 h 29 min

Rezoluție: Andra, nu scrie decât ceva ce nu-ți va fi ciudat să citești cu voce tare!

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s