Însingurare

EL: – Ce faci?

EA: – Sunt tristă…

– S-a întâmplat ceva?

– Mnu. Dar nici nu pot spune că nu s-a întâmplat nimic. Nu știu. Se tot întâmplă…

– În capul tău, se tot întâmplă că le răstălmăcești. Ți le amintești și le dai sensuri noi, care nu te ajută, indiferent că sunt sensuri frumoase sau nu.

– Ce spui acolo? Hei!

– Îți spun că ar trebui să-ți eliberezi mintea de trecut. Să-l lași dracu’ în pace, că nu-l poți schimba.

– OK… Văd că nu sunt singura picată din discuția asta…

– Eh, te cert pe tine pentru ce fac eu.

– Ce-ai descoperit, în cercetările tale prin minte? Tu de ce ești trist?

– Mi se confirmă ideea că „singuri ne naștem, singuri murim. Cu amăgiri pe parcursul vieții cum că n-am fi singuri și cum că lumea ne-ar înțelege”.

– Ah… Mi se pare groaznic de tristă afirmația asta.

– Da, dar tot adevărată îmi pare.

– Mie, pentru mine, nu. Cred că, de multe ori, noi ne însingurăm.

– Nu vreau să te conving că am dreptate!

– Nici n-ai să reușești.

– Mă bucur!

– Hei! Dar… nu ești singur!

– Mda…

– Știu, pare că ești pentru că nu sunt acum lângă tine să-ți zâmbesc și să te trag de urechi.

– Haha!

– Ei, așa sună mai bine!… Dar nu ești singur.

– Bine. Nu sunt singur.

– Te iu!

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s