Ce-ai învățat?

EL: – Și?… Unde-s rezoluțiile de Anul Nou?

EA: – Ce zici acolo?

– Haideee! Voi, fetele, sunteți cu liste făcute în noaptea de Revelion, pe jumate amețite și tocmai scăpate de mirosul de sarmale, despre câte minunății vă doriți de la Univers în următorul an.

– Haiosule! N-am.

– De ce?

– Întâi că nu am apucat nici să-mi rezum ultimul an. Apoi, că nu-mi plac listele cu planuri.

– Păi rezumă-mi mie, acum.

– Nu știu cum. De ce crezi că trag de timp să scriu povestea lui 2014?

– Bine. Te ajut. Ce ți-a displăcut cel mai tare?

– Nu, nu fac de-astea!

– Ba da. Uite, dacă te țin în brațe și nu-mi vezi chicotelile, îmi răspunzi?

– Fie… Stai, nu te-ai așezat bine!… așa… Mi-a displăcut reconfirmarea din toamnă, că organizațiile devin brusc mai competente după ce le reclami superiorilor incompetența.

– Atât?

– Da. Nu a fost nimic pozitiv în experineța asta. Din restul am tot învățat.

– Ce-ai învățat cel mai important legat de facultate?

– Că și cei din spatele catedrei sunt oameni, cu grămezi de frustrări și frici și experiențe șoptite. Că au simpatii și antipatii iraționale și că mi-ar plăcea să-i cunosc mai mult pe unii și să fug până la capătul lumii de alții.

– Dar legat de prietenii?

– Pf… Cred că mi-am lămurit că-i mai bine să fixez în memorie o prietenie pentru senzațiile de atunci, nu pentru cum o văd acum. Că acum am alte filtre și, răutăcioasă cum sunt, strig imagini care atunci m-au bucurat.

– Și pentru relații, ce-ai învățat?

– Am învățat că sunt o proastă, că de fapt nu știu și nu putem ști niciodată nimic despre celălalt mai mult decât ne lasă el, că nu intuim lucruri, ci doar citim corect strigătele trimise. Am învățat că nu am suficientă răbdare și sunt o companie tare complicată. Că nu pot să mă îndrăgostesc prostește și nu știu să accept povești ușoare. Fir-ar… cum mă suporți?

– Despre tine ce-ai învățat?

– Am învățat că sunt rea ca să mă apăr – știi, m-am certat cu prietena mea de curând, pentru că ei îi pare că văd doar lucrurile rele din oamenii care nu mă plac.

– Și nu asta faci? Adică, uneori și mie îmi pare așa, doar că nu cred că-i neapărat rău asta.

– Știi ce fac? Pentru mulți, conștientizez și părțile bune, mai ales părțile bune. Dar cei care nu mă plac, mai ales în ultima vreme, sunt cei care pot să-mi facă rău. Adică nu e doar o impresie, e și un soi de reacție. Așa că prefer să-mi repet despre ei lucrurile rele, ca să nu uit că sunt și răi, că mi-ar putea face rău, să nu las garda jos. Știu, pare explicație de dragul de a fi, dar asta fac.

– Eu fac rău doar pentru satisfacția de a face rău. Deci ce zici tu e plauzibil, e mai frumos decât ce fac eu.

– Nu faci rău…

– Nu mă știi cu totul, ți-am mai spus asta.

– Da. Corect. Nu ne știm decât unul cu altul.

– Încă ceva. Ce-ai învățat…

– … Definiția anomiei!

– Lasă-mă cu Durkheim al tău…

– Merton!

– Socioloago, taci! Și nu mai râde atâta. Ce-ai învățat despre ei?

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s