Eu ție. Veșnic

EL: –Trebuie să vorbim.

EA: – Da…

– Vii mâine la birou?

– Nu, n-aș vrea. Hai să ne vedem în afara biroului. Cred că i-am implicat prea tare în viața noastră.

– Ai dreptate. Da, ai dreptate…

***

EL: – Iartă-mă.

EA: – O spui ca să scapi de teoriile mele?

– Nu. Chiar simt că trebuie să îmi cer scuze. Am fost un bou…

– Haha!

– De ce râzi?

– Săracul bou. Am o glumă cu o prietenă. În fine… Nu ai fost un bou. Am partea mea de vină. Nu am vrut să te pierzi așa.

– Așa cum? Ce știi?
– Am aflat… că nu mai muncești.

– Ha. Deci copiii mei s-au pus pe rezolvat probleme amoroase!

– Cam așa… M-a deranjat situația de atunci, dar am trecut peste ea, am calmat-o. Mi-am dat seama că nu mă atacai. Apoi reacționam ciudat pentru că mă tratai urât.

– Da. De față cu toți. Iartă-mă! Voiam să îți ofer autoritate, nu să o distrug.

– Lasă autoritatea… Nu de ea îmi pasă acum.

– Vii să-i saluți?

– Adică să te salvez?

– Da. Și să mă ajuți cu niște pasaje de raport, nu reușesc să le dau coerență.

– Uf… Mă primești în proiect?

– Cum adică?

– Adică mă mai primești să lucrez cu voi pentru proiectul ăsta?

– Da! Doamne, da! Eu te vreau din prima clipă, doar știi.

– Mulțumesc!

– Că exiști. Eu ție. Veșnic.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s