Amor de dragul ploii (V)

<– Partea a patra

 

– Ce e greu de înțeles? mă trezește vocea lui, înfundată, căci e aproape cu totul în șifonier.

Îmi aruncă în brațe o cămașă de-a lui. O îmbrac. Se lasă în genunchi în fața mea și-mi dă mâinile la o parte, ca să-mi lege el nasturii. Îmi trec degetele prin părul lui și ne privim în ochi.

– Nu mă ții niciodată. Nu refuzi plecarea mea. Nu durează atât preludiul.
– Ăsta-i raționament feminin, mă întrerupe râzând și mă prinde de talie să mă ridice. Se așază în locul meu și mă întoarce, să fiu cu fața spre el și cu pulpele între genunchii lui. Își face de lucru iar cu nasturii.
– Îți ard buzele, îți tremură mâinile și te aprinzi prea ușor, încerc iar. Ce ți s-a întâmplat?

Oftează teatral și mă ia în brațele lui. Îi sărut fruntea și aștept cuminte. Îl simt speriat și joc, puțin, rolul mamei, deși nu-i caracteristica mea.

– Știi… copila aia de ieri? întreabă, cu nasul în umărul meu. Dau afirmativ din cap și îl las să continue: E micuță. Clasa a zecea. Nu prea știe ea ce vrea de la o relație.
– Ai intimidat-o, îi reproșez, chicotind – îmi amintesc expresia ei.
– Eu sau tu?

Uit să reacționez și rămân la jumătatea unui gest – îi desenam nori pe spate. Nu îmi amintesc să fi reacționat în vreun fel ciudat. Chiar mă simt prost pentru asta.

– N-am vrut, spun cu voce mică și începe să râdă.

Nu pricep deloc; ce joacă?

– Oricum, ideea e că ea nu știe ce vrea de la mine. Dar abia aseară, când am lăsat-o în fața blocului, mi-am dat seama că eu te voiam tot pe tine.

Dau din cap a negație. Nu face declarații, nu vreau iubiri, într-o săptămână plec la facultate. Te rog, nu.

– Știu, știu, zice încet, de parcă e nevoie să răspundă gândurilor mele în șoaptă. Voiam să știi că te prefer.
– Păi, între mine și pupatul pe bancă cu ea…
– Nici măcar! mă întrerupe. Dar am mai iești la întâlniri în timpul ăsta. Și tot te aleg.
Te-am ales, pe tine te-am aleeees…, lălăi versurile unei melodii de la radio, pentru că nu știu  cum să reacționez la atitudinea asta.

Nu mă deranjează informația cu întâlnirile, nu ne promisesem exclusivitate. Dar mă bulversează preferința. Nu mă simțeam importantă.

Îmi atinge gâtul cu buzele și mă trezesc. Întârzie cu respirația pe piele și inspir adânc – simțeam corect agitația lui… Mă ridică de pe genunchii lui și mă așază pe pat. Se duce la bibliotecă și scoate un volum nou, pe care mi-l întinde.

– „Amor de dragul ploii”? citesc, întrebătoare, titlul. Nu pare a fi din seria cărților preferate de el.
– Da. Nu ți se pare că așa e cu noi? zâmbește, entuziasmat.
– Adică?
– Adică ne vedem când plouă. Aproape doar când plouă. Și e amor. Nu poți spune că e doar sex.

Mă apucă râsul. Diferența asta o strigă predominant femeile.

– Da, se apără fără să fi zis ceva. Am și eu o latură mai puțin…
– Bărbătească? mă distrez.
– Pragmatică, mă corectează.

Îmi pune picioarele sub pătură, le acoperă cu ea, apoi îmi sărută, prin material, tălpile. Îmi sugerează să răsfoiesc volumul până gătește el și, deși îmi propun să îmi caut lucrurile imediat ce iese din cameră, mă prind poveștile. Uit viața de-afară. Aici e seară și e cald. Și-s preferată!

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s