Amor de dragul ploii (IV)

<– Partea a treia

 

– Mi-ai ascuns și telefonul? bombăn când descopăr că nu e în geantă și nici pe birou.

Chicotește și expiră fumul prin fereastra pătrată. Mă așez pe marginea patului și oftez. Nu mai pot să rămân detașată de realitate. A dat soarele de-o oră. Când m-am ridicat din pat, să cobor la terasă, mi-a legat ochii cu eșarfa și mâinile deasupra capului cu cordonul de la halat și m-a tachinat vreo treizeci de minute, fără să vrea să facem dragoste. Acum fumează, iar eu îmi caut sutienul, cheile și telefonul, pe care le-a ascuns când am fost la toaletă.

– De ce-mi faci asta? Mihneaaa, mă plâng și iau o poziție copilăroasă, cu coatele pe genunchii strânși și bărbia în palme.

Stinge țigara și vine lângă mine. Îmi întorc fața spre el și scot limba. Se apleacă și mă sărută scurt.

– Ce-ai pățit, Izi?

Ridic din umeri. Eu, nimic. El ce-are?

– Azi nu pleci de lângă mine. Deci mai bine gândește-te ce gătim diseară.

Mă întorc cu totul și îl fixez cu privirea.

– Nu înțeleg. Serios că nu.

Dă din cap. Se ridic și aprinde o altă țigară, a treia, fără să spună nimic.

 

Ne știm de vreo lună. Eu la terasă, el împărțind flaiere-e. Amândoi, studenți cu job-uri de vară în orașul natal. Am stat vreo două zile ploioase (uf, și ce des a plouat!) în bar, povestind caractere din facultăți (eu la București, el la Brașov), filme, romane, teorii politice și experimente sociologice. Am jucat cărți și-am pierdut prea des, așa că a treia zi cu ploaie a fost în micul lui apartament.

Studio. Eu îi zic studio, pentru că-i prea mic, e doar jumătate de apartament, cu holul ăla întunecat și pătrat din care se deschid trei uși – baie, bucătărioară-vagon și un dormitor mereu întunecat, cu balcon cât o cădiță de duș. Am aranjat biblioteca prima dată când, pentru că ploua, am urcat la el. Apoi am ascultat melodii clasice. Apoi am avut test din ele și le-am știut pe toate, așa că doar am dormit îmbrățișați, cu picurii pe pervaz. Într-o zi nici n-am intrat bine în cameră – a închis ușa și m-a lipit de ea. Voia să mă sărute. Și eu venisem cu același plan. În următoarea după-amiază am jucat cărți pe pedepse. Pretexte! Ne căutam pretexte să nu fim cuminți. Cea mai mare provocare a fost să-i demonstrez că-l doresc fără vorbe.

De fapt, noi vorbim foarte puțin. Ne spunem povești prin albume foto și notițe din cărți, înțelegem opinii citind articole apreciate de celălalt și cel care alege muzica transmite stările de peste zi. Nu ne-am impus să nu vorbim. Dar ne e confortabil așa. Nu avem nevoie de multe vorbe.

– Ce e greu de înțeles? mă trezește vocea lui.

Anunțuri

2 păreri la “Amor de dragul ploii (IV)

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s