Și cravată?

EA: – Hei, știi ceva de Sergiu?

EL: – Care? Cel de la cinema?

– Da…

– De ce?

– Păi… Am vorbit atunci, apoi de câteva ori pe net. Am fost la o expoziție și la un târg de produse tradiționale românești. Și acum a tăcut brusc. Văd că postează și de-astea, dar tace.

– Și de ce te interesează?

– Pentru că nu e firesc, nici rațional, nici uman să abandonezi un om fără să-i dai vreo explicație, fără să spui măcar că pleci, fără nicio urmă.

– Dar de ce-ți pasă de el?

– Îmi place de el. E fain. Gândește interesant. Am învățat chestii de la el. Nu știu ce i-am făcut.

– Înțeleg…

– Haide, termină. Nu m-am îndrăgostit sau ceva, nu am făcut nimic cu el. Dar el nu știe că noi suntem împreună, remember?

– Da’ n-am zis nimic!

– A zis vocea ta. Dar te întreb pe tine, că sunteți colegi de serviciu, până la urmă.

– Da. Vine zilnic, stă tot programul, iese la cafea la zece și își mănâncă salata cu ton la unu, în curte, în spate. Poartă costume de vreo două săptămâni și nu mai fumează la lucru.

– Ah, deci l-ai urmărit!

– Nu, nu chiar. Dar el nu purta costume; a fost o schimbare, imaginează-ți.

– Ciudat. Și cravată?

– Da. Numai cravată.

– Îhî. Măcar trăiește. Mersi de info!

– Să-i spun ceva?

– Nici nu te gândi la asta! Lasă-l în pace…

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s