Poiana Fermecată (III)

*Se-ntâmplă Lecturi la Șură

            Știi că-i film. Ai fost invitat în online. Ai avut rețineri. Apoi te-ai hotărât că mergi. Ți-ai luat pătura ta roșie – cine știe dacă o să mai ai loc? – și o jachetă, că ai învățat de curând că seara se lasă tare frig. Apă, bomboane și eșarfa. Și pleci, cu rucsacul în spinare, ca un fel de explorator în căutare de mistere – sau de dezlegări.

10292453_1459799884284484_1928392591366588061_n

Poiana e transformată în călătorii cu barca. Dacă te uiți așa, artistic, toate păturile și pernițele par niște bărcuțe pe-o mare de senin. În spate, câteva scaune, toate goale, dar tu nu, nu vrei să stai pe scaun. Oferi pătura ta și-și găsește loc între altele. Apar cunoscuți și necunoscuți, vorbești cu unii, râzi cu alții, faci planuri cu câțiva.

10590591_1459800370951102_2828747301037825297_n

Filmul începe mai târziu – și ce bine! Abia s-a umplut marea. Mai că nu-ți găseai loc, aproape să nu ai unde sta să vezi filmul. Dar începe, înainte de apus, și în spatele ecranului alb vezi culorile amestecate de lumină peste deal și știi că și peste lac, îți amintești cum se reflectă.

10394041_1459799674284505_4681333798804489906_n

Ghici! E un film cu cărți. Cu oameni care arată frumos, au voci frumoase. Cu o poveste de iubire drăguță. Cu chicoteli din public: „Vedeți, fetelor, pupați băieții când aveți timp, înainte să se înece!”. Cu oameni care n-au stare și cu mame obosite care-și strigă copiii să-i ia acasă. Un fotograf cocoțat pe acoperiș, câțiva lilieci bezmetici și greierii din fundal. Luminițe nestatornice în borcane, agățate pe crengi.

10653614_1459801120951027_6490105702419106478_n

Da, ai mai văzut așa ceva. Știi că nu e prima organizare de felul ăsta din lume. Dar mai știi un lucru: în orașul ăsta mic, se întâmplă rar ca oamenii să creadă în ceva. Se întâmplă rar ca oamenii să vină, să respecte organizarea și mediul verde. Dar aici s-a întâmplat. Vreo 70 de suflete (așa ai aflat a doua zi) și-au găsit loc pe păturile din Poiană și au urmărit un film proiectat prin frigul adus de lac. Tăcuți, fără să se plimbe prin fața altora, fără să plece la jumatea filmului. Au căutat saci de gunoi, să nu arunce pe jos. Mulți n-au plecat până când nu s-au strâns toate lucrurile și, astfel, au învățat unde trebuie să stea cărțile, lumânările, scaunele, pernuțele, paleții…

10421124_1459802204284252_9195321355062332619_n

Și-ai mai aflat ceva: că e așa frumos când faci parte dintr-o acțiune a multora, când ești puțin din cei care mai mișcă praful de pe zile. Că e plăcut să vezi un film în aer liber și e tare fain să nu fi singur când îl vezi. Că e surprinzător sentimentul de solidaritate care apare și cum, brusc, toți sunt atenți dacă blochează vizibilitatea sau cum să facă loc și altora.

10644834_1459802950950844_3175447971567736422_n

Până la urmă, ai uitat frigul, gălăgia din spate, țânțarii. A fost filmul, ați fost voi și au fost ei: nebunii care încă mai cred în oameni.

„Se poate. Se pot multe!”

 

*Credit foto: Sebastian Orza

Anunțuri

4 păreri la “Poiana Fermecată (III)

  1. Neaţa!
    Gata, le-am citit pe toate trei 😀 Ca la ţară la bunici, doar că aici sunt mai mulţi oameni 🙂 Sunt şi căţei prin zona? 😀

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s