Scop

EA: –   Eu fac o mare prostie cu copilul ăsta.

EL: –   Adică?

–   Acum îmi dau seama. Eu sunt nouă pentru el, sunt tânără și veselă, mă joc cu el și îl învăț poezii. Nu știu dacă mama lui face asta.

–   Nu prea mai face.

–   Bine, bine. Și dacă și el prinde drag de mine și o va trata mai urât sau mai rece pe mama lui?

–   De ce zici „mama lui” și nu „soția ta”?

–   Pentru că deja am înlocuit-o pe soția ta în multe privințe. Era vorba de mama lui.

–   Ok. Ok. Spune.

–   Nu vreau să-i ruinez viața. Nu vreau să-i golesc existența. Înțelegi? Nu ăsta mi-e scopul.

–   Eu înțeleg. Nu asta faci.

–   Ba da, fac… Vai… Abia acum îmi dau seama. Cât de proastă să fiu?

–   Termină. Nu ești proastă. Ce-ai?

–   Scopul meu nu e să-i fac ei rău. Niciodată n-a fost. Nu o am în cap când aleg ceva pentru noi. Și problema tocmai asta e. Că nu-mi dau seama în timp util ce-i fac.

–   Haide, las-o. Să se descurce.

–   Nu. Nu e așa.

–   Ba da. Ai să vezi…

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s