Despre cum mor imagini (V)

A patra parte

Joi. Lia tace, dar cumva e mai bine. În jurul prânzului, cu mâinile tremurând și părul zăpăcit de vânt, se duce la spital. În hol, Victor și mama lui.

– Nu ne lasă să intrăm. Nu vrea pe nimeni.

– De ce?

– De nebun. Habar nu am…

În fața ușii, privindu-l pe geamul mic, Adela îi scrie mesaj. Pot să te văd? Îl urmărește când aude mesajul. Îi vede expresia când citește și felul în care scutură din cap ca răspuns. Nu vreau să mă vezi așa. Îl mai privește o vreme. Victor o ține pe-a lui, că nu vrea să lase pe nimeni și că nu o va lăsa nici pe ea. Refuză să asculte și intră. Ce poate face? S-o dea afară? Să țipe? N-are atâta voce…

Face trei pași în salon și se oprește.

– Pot să intru?

– Nu.

– Vrei să ies?

– Nu.

tumblr_ma4fv8tcWu1r8x7pmo1_500Ea îl privește întrebătoare. Ce ar vrea să facă? Să stea pe prag? Să… ce? Zâmbește și se duce lângă el, pe pat. Îi ia mâna și o pune pe genunchii ei. Tot din ea strigă „Sunt aici! Sunt cu tine!”. Dar tace. Îl privește și tace.

– De ce-ai venit?

– Ca să văd că ești bine.

– Nu trebuia…

Normal. Nimic din astea nu trebuia să se întâmple.

– Gata. Nu mai vin. Acum știu că ești bine. Te las.

El tace. Nu știe ce vrea. Nu știe dacă să aleagă pentru el sau pentru ei, pentru un bine scurt sau unul de lungă durată.

– De ce nu îi lași?

– Nu vreau să mă vadă nimeni așa.

– Măi… Aș putea să înțeleg că nu-l vrei pe socrul tău. Pot să înțeleg și de ce n-ai vrea-o pe maică-ta, deși o mamă care nu poate avea grijă de copil nu se mai simte mamă. Dar cu Victor ce ai?

– Ei te-au pus să ții discursul?

– Nu. Dar n-ai niciun motiv să-i ții afară pe oamenii care vor să te ajute.

– Dar…

– Ce?

O privește fix în ochi cu un fel de ură. Apoi se calmează. O roagă iar să nu-și mai facă griji pentru el.

– Bine. Dar îi primești?

Dă din cap. Adela se ridică și iese. Îi face semn lui Victor și îi lasă să intre. Se așază pe un scaun și se miră de cât de serioasă a fost, cât de bine a reușit să nu mai plângă. Ce ușor s-a lăsat convins.

Pentru câteva minute, stă cu telefonul în față și se întreabă dacă s-o sune pe Lia sau nu. Decide că mai bine să plece întâi. Se ridică brusc. Intră în salon. Eu plec. Să te faci bine! Cu un zâmbet. Și iese. A putut. Acum, pleacă ea înaintea lui. Fără să se uite înapoi, cum îi spune cineva.

Anunțuri

O părere la “Despre cum mor imagini (V)

  1. Pingback: Despre cum mor imagini (VI) | Andra Pavel

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s