Despre cum mor imagini (III)

A doua parte

Marți. Merge la curs, știind doar că o va speria groaznic pe prietena ei dacă nu. Nici nu știe cum s-a îmbrăcat. Știe doar că se va duce la el. Știe că o să fie greu și nu e sigură dacă vrea ca Lia să afle sau nu. După curs, pornește fără ezitare. Nu-și amintește dacă i-a spus. Știe sigur că cei doi nu au aflat. Ajunge ghidată în fața spitalului. Intră. E întrebată dacă are nevoie de ajutor. Normal că nu are. Știe. Urcă etajele pe scări, fără să simtă că obosește, fără să mai dea importanță mirosului de steril pe care nu-l suportă de fapt.

În fața salonului, se oprește. Unde e Victor? De ce nu e mama lui? Privește pe fereastra mică din ușă și-i vede în salon. Un salon alb, de-o persoană, palid și tăcut. Rămâne acolo, privindu-i. Îi dau lacrimile. Fir-ar să fie!… Se simte ca într-un film prost, stând și plângând la ușă. Îl vede, palid și obosit. Victor e și el destul de obosit. Stă pe marginea patului și privește încruntat în telefon. Oare ei îi scrie? Mama lor e în dreptul ferestrei pătrate și pare că-i ignoră. Cum să intre? Să zică ce?

Rămâne acolo, incapabilă să se miște. E prea obositor și să respire. Să intre sau nu? Telefonul din mână o sperie. Un mesaj de la mama. Nu răspunde. Când Victor se ridică de pe pat, tresare și face stânga împrejur. Grăbită, se îndreaptă spre ieșire – nu vrea, nu poate să fie acolo.

– Adela?

Se oprește și închide ochii. Nu, trebuia să se fi grăbit puțin. Se întoarce și adună toată forța într-un zâmbet. Se apropie încet de el și e prinsă strâns în brațe. Peste umărul lui, îl vede pe Luca. Pare că vrea să adoarmă.

– Intră. Dacă vrei, intră.

Dă din cap și apasă pe clanță, ușor, de parcă se aștepta ca mecanismul să facă prea multă gălăgie. Mama se întoarce și îi surâde Adelei, apoi revine la priveliștea dezolantă de pe geam. Luca se ridică pe marginea patului și o privește, o scanează cumva, să se asigure că ea e. Ea face pași mici, ezitanți, fără să-l scape, fără să rateze vreo schimbare de expresie. Se așază lângă el și-l lasă s-o cuprindă cu brațele. Strâns. Mult. Suficient de mult cât să-i treacă instinctul de a plânge iar.

Nu știi de fapt ce dor ți-a fost de un om până nu îl vezi. Până nu realizezi că fiecare micro-expresie, fiecare respirație, orice gest îți lipseau, că asta căutai în ceilalți, că de-asta ești singur. De-asta citești romane de dragoste și refuzi să ieși la întâlniri cu cei care nu-ți amintesc de el. Acum, în momentele astea, își dă seama că i-a fost dor. De liniștea pe care s-a chinuit să o păstreze cât era cu el, de nopțile în care știa că el e la cealaltă și de săptămânile în care era plecat și ea singură. Invariabil singură. Cumva, totuși, era bine. Era constant. Era ceva predictibil. Și sigur. Acum…

Se desprinde de ea, dar îi caută degetele. Îi prinde amândouă mâinile între ale lui și-i admiră pielea. Fiecare centimetru. Sunt tot degetele ei, tot așa mici și fine cum le știa. Dar cine s-o mai fi jucat cu ele? Pe cine a mai alinat? De ce nu-și dă inelul ăsta jos niciodată?…

Stau așa. Tăcând. Se privesc și se simt. Ea îi numără bătăile inimii, încercând să aproximeze un minut. El ar vrea să ghicească în amprente pe cine iubește. Știe că nu l-a iubit, deși a ținut la el și l-a protejat mai mult decât orice om care a fost în viața lui. Într-un timp, ea primește un mesaj. Se uită scurt la telefonul din poală și se desprinde ca să răspundă. E Lia. Știe că dacă nu-i va răspunde, o să fie rău. E copleșită de câtă grijă are de ea, de cât de frumos e să știe că o poate ajuta cineva, că cineva se gândește la binele său. Răspunde și îi caută iar mâinile.

Când apare un doctor, se ridică brusc. Zâmbește medicului, salută și iese. Pe hol, Victor sare de pe scaun și se trezește la cinci centimetri de ea. Se dă în spate și vrea să o întrebe ceva, orice, dar nu poate, nu mai știe. Îi face semn din cap și o lasă să iasă.

A rezistat. Cel mai important. A rezistat.

Anunțuri

O părere la “Despre cum mor imagini (III)

  1. Pingback: Despre cum mor imagini (IV) | Andra Pavel

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s