De mână

EA: –  M-ai făcut bine azi.

EL: –  Hm?

–  Îmbrățișarea. Știu că am făcut mai mult de-atât și că te-am simțit mai aproape, dar azi a fost doar îmbrățișarea.

–  Și ținutul de mână. Ți-am zis până acum? Cât de mult înseamnă asta?

–  Nu. Și eu cred la fel.

–  Nu-mi explic de ce.

–  Când ții palma cuiva între ale tale, totul devine real. Un fel de „Uite, e aici, e viu, e al tău.”

–  Aha! Acum se explică…

–  Noroc cu mine.

–  Da. Ce mă făceam fără tine?

–  Habar nu am. Dar bine că nu am aflat.

–  De ce-am făcut bine?

–  Aveam nevoie de asigurarea că mai există gesturi drăguțe.

–  Hm… Cred că eram egoist.

–  Cum așa?

–  Voiam să simt… Binele.

–  Eu sunt binele?

–  Cumva, da.

–  Ok. Ești confuz.

–  Am obosit să fiu în pas cu răul.

–  Fă un pas în lateral. Te țin de mână.

–  Vii? Ne plimbăm puțin?

–  Vin. Aleg eu parcul!

–  Vrei flori?

–  De pus în păr!

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s