Constantă

EA: – Poți să vii la mine?
EL: – Da. Acum?
– Cât mai repede.
– Ai pățit ceva?
– Mnu. Vreau să fii. Doar să fii.
– Ce s-a întâmplat?…
– Sunt confuză. Dă-mi doar siguranța prezenței tale.
– Hm…
– Mi se tot schimbă repere. Am nevoie de o siguranță, de o constantă.
– Acum tu începi cu de-astea?
– Da. Așa simt. Ori mă primești în brațele tale și asta e tot, ori vrei toată explicația, siropoasă și pe alocuri incoerentă.
– Știi să fii incoerentă?
– Nu știu să fiu, dar știu când sunt.
– Ce să zic… Nu puteai să fii serioasă.
– De parcă tu erai! Haha!
– Deci, ce constantă? Sau bați apropouri la Constanța?
– Nu. Vama! Înainte de 1 mai, înainte de sezon.
– Serios?
– Da. Ți-am mai zis că cel mai mult am prins marea așa, nu pentru plajă. Nici nu-mi place pentru chestii de-alea ușoare.
– Ei, lasă, că se fac chestii ușoare și în afara sezonului.
– Of… Zi-mi, vii?
– Vin, fetiță. Ciocolată?
– Prăjitură. Tu alegi. Să nu fie siropoasă.
– Da. Ești tu suficient de siropoasă azi.
– Lasă-mă în pace… Ai chef de glumă. Măcar asta.
– Da. Văd că tu nu ai. O să te optimizez.
– Hihi! Doar bateriile să le încarci. Să-mi fii constanta…

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s