Virtual

EA: –     Îmi plac oamenii curajoși.

EL: –     Gen parașutism?

–     Nu. Gen: „Vii cu mine la teatru?”.

–     Cine?

–     Nu tu. Iar la tine nici n-ar mai conta acum.

–     Tu ai fost curajoasa în povestea noastră!…

–     Când vreau ceva, pot. Și am curaj.

–     Mă voiai?

–     Te.

–     De ce?

–     Nu.

–     Hm?

–     Nu se spune. E absurd să mă întrebi de ce. Așa simțeam.

–     Ca pe-un premiu?

–     Așa te simți?

–     Păi…

–     Eu eram numele pe o listă. Tu nu.

–     Păi, eu știu? Vorbești cu mulți.

–     De unde știi asta?!

–     Deci nu negi!

–     Nu. E adevărat. Dar nu ți-am spus eu.

–     Știu.

–     Ai intrat pe vreun cont de-al meu?!

–     Nu…

–     Minți. Uf…

–     Rămăseseși conectată pe laptopul meu.

–     Și? Nu poți da sing out?

–     Ba…

–     Hei! Ai intrat în mesaje, nu e ca și cum vedeai cu cine vorbesc de pe pagina principală.

–     Păi…

–     Nu! Ești un neserios.

–     Dar tu îmi spui tot!

–     Nu îți spun. Și chiar dacă aș face-o, vreau să am libertatea să spun eu, nu să știi tu. Să aleg.

–     Îmi pare rău.

–     Teribil de rău…

–     Nu mă crezi. Dar și tu ai citit mesajele mele!

–     Nu! N-am citit.

–     Dar de unde îmi spui nume și idei?

–     Din like-uri și tag-uri. Eu analizez conținutul vizibil. Nu invadez spațiul privat virtual.

–     Îmi pare rău…

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s