Martie

Martie e pentru mine așa:

P1070709

Primăvară la încheietură și distragerea atenției de la ceea ce va rămâne un semn de bună purtare.

1977315_692729204112912_1980906162_n

O călătorie pe Lună și înapoi, printre șoapte, picături și zâmbete, ochi verzi și șuvițe blonde. Povești din zece vieți de pisici, vrăji și amintiri. Patru zile și-o viață.

P1070601

Flori de mame, pentru mame. Preaviz pentru o aniversare.

Fotografie3179ed

Furtună pe mare! Norocul nostru că ne păzea Țepeș. Paltoanele roșii înving tot!

hei, tramvai

Un apus dintr-un tramvai morocănos. Ce să fac eu lumii dacă nu știe să râdă la soare?…

Fotografie3195Cafea, muzică, artă, poze și zâmbete. Și tot felul de mesaje ascunse printre rânduri.

1982168_696112680441231_967240925_nÎmpachetatul…

cori1

cori2Și despachetatul! Aici a fost cu emoții, minciuni prin omisiune, multe mesaje cu planuri și întrebări de Sherlock Holmes. A fost cu planuri grămadă, agitație, lacrimi de fericire și… bucurii! Pentru că oamenii minunați merită minuni!

stefan luchianPe Luchian colț cu Mântuleasa am redescoperit frumuseți. Oameni care pot și vor și un festival pe care l-aș repeta de o sută de ori!

adi marineci

(foto: Adi Marineci)

anda stancescu(foto: Anda Stancescu)

Pentru că îmi plac organizările și organizațiile 🙂


yCu ochii pe sus. Parcă intuiam c-o să ajung mai sus de-un astfel de tavan.

tratoria verdiS-a terminat așa. Trei săptămâni nebune s-au terminat calm, aproape la închidere.

În afară de momentele prinse mai sus, au fost expediții pe muntele vrăjit, în căutarea creioanelor perfecte. Au fost alergături între uși și numărat de ochi. Frustrări și zâmbete pentru clienți. Emoții și așteptare. Muzică bună, îmbrățișări și ecusoane colorate. Bucuria ei și surprinderea lui. Mirarea inocenței și „îmi place să protejez ceea ce mi-e drag”, cu mâinile în jurul prezenței mele.

M-am lăsat în joc și am zâmbit mult. Ascult iar o melodie dragă și descopăr falsitatea unora și nepriceperea altora. „Îmi place parfumul tău. Îmi place să stau aici, cu nasul în părul tău, și să te strâng în brațe”. „Lasă-mă, te rog, să mă duc acasă.” spus pentru că n-aveam puterea să plec. „În povestea mea, Tamir…”

În povestea mea, Tamir mă găsește. Eu l-am găsit. Și-l scriu. Poate mă aude. M-am vindecat. Oamenii ăștia despre care scriu și pictez m-au vindecat!

Și așa mai rămâne o săptămână de martie. Poate mi se pare doar mie, dar parcă pomii au izbucnit în parfum. Ridicați ochii din asfalt cinci minute, se poate? Puteți, mai știți?

 

 

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s