Plafonare

EA: –   De ce fugim?

EL: –   Unde fugim?

–   Spre final?

–   Prea multe întrebări…

–   Da. Ai dreptate. Mi se pare că fugim, că ne grăbim.

–   Of, n-am timp acum.

–   Ok. Iartă-mă. Pa.

–   Stai!

–   …

–   Alo?

–   Sunt aici!

–   Stai să ies din birou.

–   Nu trebuie!

–   De ce crezi că fugim?

–   Suntem zoriți. Ne vedem prea des și prea puțin, ne programăm ca la dentist, ne sărutăm mecanic.

–   Tu ai zile libere?

–   Din contră. Am atâtea de făcut! Dar la început așteptam să ne vedem. Acum…

–   Acum nu?

–   Acum e încă un stres. Încă ceva din program…

–   Te-ai speriat!

–   Da! Ne plafonăm. Mă sperie asta.

–   De ce?

–   Pentru că ai deja o plafonare acasă. Așa că vei pleca sau ești pe cale să pleci.

–   Reîncepem…

–   Nu. Ne oprim. Hai să ne oprim câteva zile.

–   Poți?

–   Cred că-mi trebuie. Să nu te superi că tac.

–   Ba da…

–   Atunci supără-te. Măcar e o schimbare de decor.

–   O să-mi lipsești!

–   Da? Te rog, caută-mă când o să-ți fie cu adevărat dor…

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s