Cale

EL: –   Azi ai venit cu trenul?

EA: –   Da.

–   Îți place mai mult?

–   De-un milion de ori!

–   De ce?

–   Îmi amintește de-o perioadă de copilărie. Și de o altă lume.

–   Mergeai mult cu trenul?

–   Ah, nu. Chiar deloc. Merg de curând cu trenul.

–   Și-atunci?

–   În vreo două veri în care copilăria încă mi-era vie, am stat la o prietenă de familie, la țară, undeva între București și orașul meu. Din spatele casei urcam un deal, printre niște ierburi înalte, și ajungeam la o cale ferată pe care nu mai trecea niciun tren.

–   Singură?

–   Da. Băieții tipei erau deja plictisiți de dealul ăla și de mine, simandicoasa de la oraș. Iar soru-mea se temea de posibili șerpi.

–   Erau?!

–   Calmează-te! Erau, mici și fără treabă cu mine.

–   Zăpăcită de mică!

–   Da, chiar așa! Într-o după-amiază am ajuns la calea ferată și am urmat-o, spre stânga. Am mers mult, cred că vreo jumătate de oră, cântând și făcând povești imaginate.

–   Aveai prieteni imaginari?

–   Da! O grămadă. Și numai povești triste aveam.

–   Hm… O fi și o explicație sociologică în asta.

–   Este. Simulam, mă pregăteam de realitate prin jocuri de rol.

–   În fine. Și de ce altă lume?

–   Franța.

–   M-ai înnebunit!

–   De ce? M-a schimbat.

–   Nu toate te schimbă? Nu așa ziceai?

–   Ba da. Dar în grade diferite. Ăsta m-a schimbat muuuuult!

–   Pe o scală de la unu la zece?

–   Nouă.

–   Și de zece?

–   Tu!

–   Vrăji!

–   Mnu…

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s