Ai curaj?

EL: –   Ai curaj să taci o vreme?

EA: –   Vrei să tac?

–   Nu asta întrebam.

–   Am priceput ce întrebai.

–   Mă gândesc uneori că tot ce facem noi e joc de orgolii.

–   În mare parte, e.

–   Deci, ai avea curaj să taci o vreme?

–   Habar nu am. E al naibii de periculos.

–   De ce spui asta?

–   Cu tine și cu matematica noastră, cu interpretarea a tot ce se întâmplă și tot ce spunem, orice gest e periculos.

–   Nu înțeleg.

–   În momentul ăsta, dacă eu decid să fac o prostie de joc, spre exemplu. Dacă îmi propun să tac o săptămână, te vei supăra. Sau, dacă nu-ți sunt suficient de necesară, ai să mă lași deoparte, nu vei simți că lipsesc, ai să mă uiți. Deci ar trebui să te țin constant aproape de mine, ca să te provoc, să te țin interesat, să nu te plictisești. Asta, pe de altă parte, poate fi percepută de tine ca slăbiciune a mea, ca atitudine pe care tu o poți folosi ca să mă manipulezi.

–   Stai, stai, stai…

–   Stau. Greșesc?

–   Da. Cam da.

–   Nu, nu în realitate. În raționament.

–   Ah… Nu. Gândești ramificat. Îmi place când te aud cu ipoteze de-astea.

–   Sunt prea sinceră… O s-o pățesc din cauza asta.

–   Eu cred că nu. Când nu minți, te poți apăra mai bine. Ți-am mai spus că asta cred.

–   Da, cred că da.

–   Și e totul o buclă. Decizia de a tăcea poate fi ca test sau ca să-mi dovedești – sau să-ți dovedești – că poți și fără mine.

–   Da, evident. Deci, ca să-ți răspund. Aș putea să tac o vreme. Am puterea asta, deși m-ar seca, m-ar obosi groaznic să știu că ești aproape și tac, că ești singurul care ar înțelege chestii. Dar nu am curajul ăsta. Nu cu tine.

–   De ce?

–   Te pierd. Încă nu pot să te las. Mai am nevoie de tine.

–   Ah, nu, nu ai. Ți se pare. Nu îți aduc niciun beneficiu. Decât puțină alinare fizică și psihică. Puțină… La greu, tu mi-ai spus cum să ajut, pentru că eu nu știam.

–   Da, am văzut. Încep să cred că înveți, indiferent de vârstă. Și că tinerețea mea te mai poate învăța ceva.

–   Normal. Mă înveți să cred și să sper. Și-mi dai o primăvară mereu parfumată.

–   Plouă!

–   Nu contează. Ochii ți-au înverzit de mult!…

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s