Magie

Nu vreau să se ducă senzațiile…
Și mâna lui pe după șoldul meu…
Și prin păr…
Prin bucle…

Oare ce caut la concertul ăsta? Oare ce?… Știu, să mă relaxez, să mă bucur, să… să-mi fie bine. Dar gândurile mele sunt în cinci direcții, deja. Încă. Mereu. La copil, la el, la ea, la mine, la noi, la… La zăpăceala de săptămâna viitoare. La matematici. Oare de ce am lăsat-o pe fata asta în mintea mea, să mă învețe, să-mi deschidă ochii, să mă facă să văd și să înțeleg rațional, în paralel și, în general, în conflict, cu sentimentele? Nu e rău. Dar nici bine nu e mereu.

Copilul e în dreapta mea. Dansează. E mai vesel ca mine. Și mai naiv, dar îi e bine. Pe scenă, artistul ăsta cu aparență de om normal cântă despre iubiri.

Hm, iubiri… Iubiți și alte povești despre promisiuni și planuri colorate.

Eu te-aș lua acum!

Și, totuși, nu va fi, poate niciodată. Cine știe? Ea-mi spune că n-am curaj. Dar ce să fac? Să stric totul? Dar să las totul așa? Nici asta nu-mi convine… Nu știu. M-am învățat cu starea asta. Orice modificare în buclă schimbă diametrul. Matematici! Iar? Uf, concert…

– Știi ceva? zice mătușă-mea din stânga, încercând să nu țipe dar să se facă înțeleasă (nebunie, să înțelegi ceva la un concert!). Fă schimb de locuri cu frati-tu! Măcar să danseze cu noi, dacă tu nu te simți la concert.

Mă apucă râsul și-i fac semn copilului să se așeze pe locul meu. Ok, acum nu-mi mai fac griji pentru el, e între persoane cunoscute. Deși tipul ăsta care e acum în dreapta mea nu pare prea atent nici el la concertul în sine. E cu patru fete, agitate și super-încântate că văd unul dintre idolii adolescenței lor facebook. Nu pare să le bage prea tare în seamă…

Privește fix înainte și-mi permit să-l studiez. Puțin. E brunet. Îi văd doar profilul, dar pare serios, pierdut într-o poveste care nu are nicio treabă cu scena pe care a fixat-o, cu ochii strălucitori. Unde? Mă lași să te întreb unde te gândești?…

Tac. Încerc să mă concentrez pe costumația și gesturile dansatorilor. Dacă n-aș ști cât efort e în spatele zâmbetelor și al mișcărilor sincronizate!… Îmi las mâna pe marginea scaunului meu, cu degetele în afară, ușor în jos, mișcându-le înainte și înapoi, de parcă bat darabana în aer, după ritm. M-am… plictisit?

Simt o atingere caldă pe podul palmei. Tresar și-mi blochez mișcarea degetelor, undeva între două măsuri. Brusc, nu mai știu să respir. Băiatul ăsta de lângă mine desenează picături de ploaie pe pielea mea albastră de lumini de scenă. Și fluturi! Fără să știe, a trezit o armată de fluturi ai primăverii, care au uitat să-mi lase plămânii liberi. Grămadă. Inspir adânc și închid ochii. Dac-ai ști de când nu!…

Se retrage. Primul instinct e să-mi reprim lacrimi. De ciudă, ca un copil căruia i se ia o jucărie care-i plăcea, dar de care s-ar putea lipsi. Și eu mă pot lipsi de asta. Mi-a trecut vremea. Așa simt. Că toată puterea mea e concentrată acum ca să am grijă de fratele meu, să nu-i lipsească nimic din ce mi-a lipsit mie. Din ce-mi lipsește încă.

Vai, dacă m-ar auzi ea! Mi-ar spune că am îmbătrânit prea repede, că mă prostesc, că are să mă bată. Vai, unde ești acum? Nu știu, ce să fac?…

Îi simt privirea pe obraz și mă întorc, ca să-mi dau seama că zâmbeam la gânduri. Îl privesc în ochi și-i surâd, altfel decât am făcut-o oricui în ultima vreme. Nu pot să-l susțin mai mult de câteva secunde. Poate din cauza luminii proaste și mișcătoare. Mă mint că de-asta!…

Îmi iau mâna de pe margine și o îngrop, împletită cu stânga, în întunericul din poală. Uf, câte mi s-au aprins acum!… De parcă nu eram suficient de răvășită… Puiul meu dansează cu mătușa. Ce comici sunt ei doi! Se termină melodia și începe una mai lentă. Se așază și ei. Toată lumea, de fapt. Dar încep (cine știe cine a venit cu ideea) să își miște mâinile deasupra capului, ca niște valuri, dar fiecare ținându-se de mână cu vecinii. Ah, interesantă idee!…

Mă întorc spre el și ridic din umeri – nu avem încotro, nu crezi? Îi ating degetele și tresar – m-am curentat. Inspir adânc și-i iau iar mâna. Hai, facem valuri…

Îi tremură mâna și l-au luat căldurile. Hai, curajosule, unde ți-e elanul? Încerc să nu mă gândesc la asta. Nu, nu, nu! Nu-mi trebuie mie de-astea… Dar de ce nu?

În fine, se termină și piesa – mă dureau mâinile de la atâta aer condiționat. Mă retrag în umbra mea, deși îi simt atenția la gesturile pe care le fac. Ce interesant a devenit spectacolul dintr-o dată! Mă amuz de mine, de stânjeneala asta pe care nu știu cum s-o calmez, de tot profesionalismul pe care îl am în relație cu atâția oameni care îmi fac diverse propuneri. Cu el nu pot. Pentru că m-a surprins. A dat tot sistemul peste cap. Mi-a încurcat foile cu formule. Și abia le-am învățat!

Aș vrea să mă desprind de cotidianul ăsta obositor. Să nu mă mai simt mamă, ci tânără, drăguță, liberă, iubită. Oare el poate? Poate careva? Sau sunt doar iluzii de Cenușărese? O să mă eliberez un week-end, curând. Dar mi-e frică și de el. Întoarcerea la normalitate e mereu grea. Mă întreb oare ce va spune el, celălalt, când sau dacă va afla. Dacă el crede că mă depărtez, pentru că ies cu ea? Ar fi absurd, dar e posibil. Sper doar să înțeleagă că îmi e bine. Mai bine.

Mă atinge cu cotul. Mă trezesc la realitate și reușesc să focalizez scena – eram pierdută. Îmi dau seama că suntem singurii care stau încă la locurile lor. Toată lumea e în picioare, dansează. Ei, da… N-am chef. Nici el, pare-se. Totuși, de parcă ne vorbiserăm, ne ridicăm în același timp și ne privim. Se apropie rapid de mine și mă ia în brațe. Of, omule, ce-mi faci? În câteva clipe, îi simt parfumul. E parfumul pe care l-am făcut eu cadou celuilalt acum ceva vreme. Îl las. Poate de-asta îl las, cine știe? Cine va ști vreodată de ce?…

Apoi nu mai știu. Nu mai disting momentele între ele. Îi simt prezența, apăsată și caldă, în jurul meu. Parfumul altuia. Degetele prin londoneveningbucle, de-a lungul coloanei, pe talie. Pe obraji. El, tot. Doamne, și e prima dată când îl văd. Aflu cum îl cheamă, îi spun cum mă cheamă. Uit de ceilalți. Încep să mă simt iar. Să mă înțeleg. Să mă las să simt ceva…

– Ce copil frumos ești! Și ce parfum finuț ai!

Dacă n-ar spune-o așa frumos și dacă nu mi-ar agita licuricii, m-aș amuza. Așa, mă topesc. Cenușăreasă, sigur! Unde e miezul nopții?

Se termină și melodia asta, prea repede. L-aș mai vrea lângă mine. Dar s-a rupt vraja. Ne așezăm și-mi tot fac de lucru cu mâinile, ba pe telefon, ba în geantă, ca să nu mi le cuprindă iar. M-am speriat. E prea multă lumină dintr-o dată în suflet. O să mă înec. Se termină spectacolul. Ah, asta era ultima melodie? Aplaudăm, amândoi cu ochii spre scenă, de parcă nu ne cunoaștem, nu ne-am sorbit privirile și respirațiile acum două bătăi de inimă.

Se aprind luminile în sală. Dau să mă întorc, să-mi iau haina de pe spătar. Mă apucă de încheietură înainte să ating paltonul și mă trage ușor spre el, făcând să pară că era gestul meu inițial. Mă îmbrățișează încă o dată și mă sărută pe obraz, sus, lângă ureche. Zâmbesc – am citit despre senzația asta într-o carte. Fiori!

Mă desprinde ușor de el și se întoarce spre fetele cu care venise. Eu îmi direcționez atenția spre ai mei. Dispare înainte să mă întorc iar la el… Îl caut cu privirea, dar e prea multă zăpăceală – toată lumea vrea să iasă. Îmi iau puiul de mână, inspir adânc și pornim și noi spre ușile larg deschise, spre întuneric și întrebări.

În taxi nu sunt capabilă decât să mă gândesc la el, la ce-a fost nebunia asta. Oare dacă nu avea parfumul cunoscut, îl lăsam? Sau ceream mai mult? Nu știu, a fost să fie așa.

Ajung acasă, îl aranjez pe fratele meu în camera lui și intru într-a mea. Deschid laptopul, pregătită să-i scriu ei tot. Uit să mă descalț, să dau haina jos. Privesc mesajul de windows și mă rog să se conecteze mai repede internetul. Ce să-i spun? Că îi știu doar numele mic? Sau că e o nebunie și că nu mi-o explic? Ori că e foarte posibil să nu-l mai văd niciodată? Eh, nu contează. Tot! Știe ea să mi le așeze…

Simt că trăiesc! Simt că am înviat, odată cu primăvara…

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s