Ești?

EL: –   Tu ești personajul tău?

EA: –   Hm?

–   Ești?

–   Nu. El e o parte din mine, ceva ce eram la un moment dat.

–   Uneori, în ce postezi, pari…

–   Probabil. Mă identific cu ele. Dar eu nu sunt personajele mele. Iar ele nu sunt eu, decât un „eu” dintr-un anume moment.

–   Nu mai înțeleg. Cine ești?

–   Dacă nici tu nu știi…

–   Știu. Dar tu știi?

–   Cine ești tu?

–   Nu. Cine ești tu.

–   Eu nu știu ce sunt așa, singură, eu prin mine și pentru mine. Știu ce sunt față de tine, față de alții.

–   Deci îmi ești?

–   Uneori. Cumva. Fără să joc vreun rol, fără să mint. Sunt părți din mine. Cu tine sunt într-un fel. Cu alții, altfel.

–   Fii concretă, m-ai pierdut acum trei replici.

–   Cu tine sunt drăgăstoasă, calmă, caldă, sinceră. Cu doamna de la pază…

–   …ah, ciudată ființă!…

–   … sunt rece și formală. Cu sora mea sunt mămoasă. Cu mama sunt precaută, să nu o supăr.

–   OK. Acum m-am prins.

–   Sunt tot eu, peste tot, dar bucățele din mine.

–   Da. Deci cine ești? Și cât îmi ești?

–   Cât vrei tu…

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s