Emoții

EL: – Ce faci?

EA: – Am emoții.

– De ce?

– Azi vorbesc despre proiectele mele.

– Super. Unde te aud?

– O să fie la TV, curând.

– O să fii superbă!

– Mi-e teamă, cumva.

– N-are de ce. Tu știi să vorbești. Plus că vei vorbi despre ceva ce-ți place.

– De acord, dar…

– Dar?

– Dar am uitat să fiu artistă.

– Ești!

– Știu. N-am mai vorbit despre ele, despre ceea ce fac, despre ce sunt. Nu în fața unor oameni care acum mă descoperă.

– Înțeleg. O să vină natural. Imaginează-ți că-mi povestești mie.

– Nu e același lucru. Tocmai asta trebuie să nu-mi imaginez.

– Cum așa?

– Știu să fiu soră și fiică. Am învățat, ușor-ușor, să fiu colegă, prietenă, iubită.

– … femeie.

– Femeie. Dar nu m-a mai învățat nimeni să fiu artistă.

– Dar nu se învață. Te-a învățat cineva să fii femeie?

– Tu!

– Nu-i adevărat. Eu doar am supravegheat. Te-ai transformat în fața mea, dar nu datorită mie.

– Uf… Nu fac asta acum. Cert e că am uitat. De ce fac asta, cum, când. Toate sunt parte din mine, nu pentru mine, nu mai deosebesc ce trebuie de ceea ce sunt.

– Fii veselă! Ești și rămâi frumoasă. Cu totul!…

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s