Lalele

EL: –        Pe unde ești?

EA: –        De ce întrebi?

–        Ești la cursuri?

–        Ăăă… nu.

–        Ah. Bine.

–        Ești în regulă?

–        Da, da. Mi s-a părut… că m-ai sunat.

–        Nu. Cel puțin nu intenționat. S-ar putea să fi făcut telefonul acțiuni independente.

–        Da, da. Poate… Nu contează.

–        Stai.

–        Ce-am zis?

–        Stai, fizic.

–        De ce?

–        Am… Voiam să aud ceva pe fundal și-ți tot auzeam pașii… Mulțumesc.

–        Înțeleg. Pot să mă mișc acum?

–        Da. Mulțumesc.

–        Nu pot veni azi la tine.

–        E în regulă. Pot să înțeleg. Să-i iei cadou puiului tău!

–        N-ai uitat!…

–        Nu. Nu prea uit, știi?

–        Știu.

–        Mulțumesc!

–        Pentru ce-mi tot mulțumești?!

–        Pentru flori.

–        Unde ești??

–        Am trecut. Dar mulțumesc. Dă-le casieriței de la metrou.

–        Trebuia să…

–        Nu. Nu trebuia. Îmi plac lalelele…

–        Știu… Ah, ce-mi faci?

–        Nimic. Du-te! Cadou, flori pentru ea!

–        Pentru tine trebuie!

–        Le-am primit…

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s