De unde?

EL: – De unde ne știm?

EA: – Auzi, dar tu știi să saluți?

– De ce? Nu ne salutăm mereu?

– Când mereu?

– Ah, corect. Tu nu știi că eu mă trezesc cu gândul la tine și zic „Bună dimineața, soare”.

– Of… Ce mă întrebai?

– De unde ne știm?

– Cum de unde? Ne știm de la… ăăă.

– Da, așa zic și eu.

– Fir-ar, cum să uit?

– Îmi amintesc zeci de locuri și discuții cu tine, multe mirosuri și câteva gusturi de cafea. Dar prima…

– Prima dată ne-am văzut la teatru.

– Da. Dar nu am vorbit atunci. Cred că după.

– Da, după. Dar când?

– Nu-mi amintesc. Și mă sâcâie asta.

– Extratereștrii?

– Nu, luna. Nu pe ea dai vina mereu?

– Ba da. Dacă sunt vrăjitoare…

– Omule, de unde ai apărut? Cum? De ce?…

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s