Cu suflet

Azi e una din zilele în care descopăr că Bucureștiul nu și-a pierdut tot sufletul.

Poate pentru că azi am avut timp să mă uit în jurul meu, la fețele oamenilor, la gesturile lor. Poate pentru că am nimerit un tramvai lent și neaglomerat. Poate pentru că a fost o zi frumoasă, iar zilele perfecte de felul ăsteia (nu prea calde, nu prea reci, cu soare care nu pișcă și fără vânt!) te fac mai binevoitor, mai zâmbăreț, mai atent la ceilalți.

Dar nu e doar de azi. E de fiecare zi. Am întâlnit oameni frumoși mereu. Bătrânul cu ochi albaștri din 381, doamna în haină galbenă din tramvai (nu mai știu numărul, deh…), vânzătorul din Aviatorilor sau mama cu cei doi copii blonzi din parc. Și îmi spun alții că dau de oameni urâcioși și ostili, dar eu nu i-am simțit. Trăim în alt București? 🙂

Se termină încă una. A șasea!

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s