Încotro?

Am un moment de (aproape) șoc. Preiau, cu greșelile de rigoare, ceva de pe pagina fb a unei fete de clasa a 8-a.

Postare: Si când îmi spune: ” Tu esti iubirea mea mica” ,jur e cel mai dragut băiat !

Comentariu: pitico :* sa va iubiti mult mult

Derulând „peretele” ei, am găsit alte filozofii iubărețe. Acuma, dilema mea e ce naiba e cu copiii? Da, știu, nici eu nu sunt prea mare, dar sunt cu vreo 5 ani, o generație și o mentalitate, două, câteva… Eu pe clasa a opta nu aveam gânduri de iubit mult mult – am lăsat capul în jos când un băiat (primul băiat din viața mea care mi-a rămas drăguț) a vrut să mă sărute după prima plimbare. Pe clasa a șaptea, cea mai mare preocupare a mea NU era că nu-știu-care băiat e cu aia, dar de fapt o înșală pe aia cu alta. Ce înșeli la 13 ani? Preocupările mele (și alte tuturor din clasa mea, cum îmi amintesc) erau să învăț bine, să iau note mari la teste, să intru la cel mai bun liceu din oraș, să-i fac pe ai mei să fie mândri la ședințe. Din astea, de semi-tocilari. Aveam și noi zăpăceli, cu haine drăguțe, cu cine primește cel mai frumos mărțișor sau cine flori și cine broșe… Dar erau toate senine, copilărești, cuminți, frumoase. Singura situație urâtă din viața mea de școală generală a fost când, pe clasa a cincea, doi băieți din ultimul an aveau chef de glume proaste după ora șase, dar ăsta e un caz izolat.

Și încă una, pe care o am în cap de mult. Nu am avut niciodată în preajma mea și nu am cunoscut direct niciun adolescent care să-și fi tăiat venele vreodată, for fun sau cu intenții serioase. Știam că se poate, am avut un vecin care a vrut să se arunce de pe liceu din cauza unor note, parcă, dar de lame și vene și emo și alte rahaturi din astea, niciodată. Mi s-a părut șocant să aud, de la un copil de clasa a șasea, crescut într-un mediu frumos, știi, el se mai taie, așa, fără multe pagube, de parcă îmi spunea că în Argeș mai plouă, din când în când.

Și nu, nici nu vreau să aud că e evoluția, că se dezvoltă repede, că sunt mai smart decât eram noi. Sunt și nu. Unii au luat ce era frumos din evoluție – adică asta li s-a dat. Folosesc netul și tabletele primite cadou la 5 ani ca să mai afle ceva, să se uite la documentare (da!) și să învețe să deseneze sau să facă poze frumoase. Asta e de apreciat. Dar mai e o categorie, din ce în ce mai mare, care se prostește și consideră că nu-i trebuie să stea la ore, pentru că e totul pe net. O categorie de zeflemitori, care nu respectă pe nimeni, care strigă după „pizde” (mă scuzați) prin curtea liceului și fumează iarbă la colțul blocului sau înainte să urce la volan.

Încotro?

Publicitate